Poemul tritanopului

m-am născut între ape, din albastru marin
sunt produsul iubirii dintre-o algă și-un pește
pe sub mări rătăcesc, la oceane mă-nchin
jumătate-mi înoată, jumătate-mi plutește

m-am născut dintr-o piatră de lapis lazuli
la malul unui fluviu cu nume de fată
m-au iubit egiptenii, m-au dorit și mogulii
artiști chinezi m-ar fi sculptat dintr-o bucată

m-am născut din albastru, dar nu port vreo vină
că în vene am sânge-n culoarea distanței
tatăl meu n-a fost rege, mama n-a fost regină
n-am nici rude pierdute prin vestul Franței

m-am născut pe-o planetă cu piele albastră
într-o mare fierbinte de beton și asfalt
port un te-rog-nu-mă-uita agățat la fereastră
am tavanul ciel și pereții cobalt

eu m-am născut într-o albastră utopie
dar port pe veci în ochi o grea povară
căci sufăr, vai, eu sufăr de tritanopie
și viața mi se scurge ca dintr-o călimară.