mi s-a lovit de osul temporal ideea
iar sângele prin vene-mi doarme dus
și-am hotărât ca tocmai de aceea
să urc în vârf de plop, și-acolo sus
să ne privim în ochi pentru o clipă
și în lumina sumbră din apus
să ma agațe-n zbor pe o aripă
o pasăre venind din sens opus.
să evadez din lume într-o clipă
lăsând în urmă trupul descompus
al vieții ce-a trecut, și care strigă
victorie e-n orice exitus!
Frumoasa poezie, desi are o tenta melancolica...
RăspundețiȘtergereNumai bine,
Valentina Barbieru