e ciudat cum simţim noi cuvintele

19+1

Fugit irreparabile tempus.

despre zebra fără casă

ieri, cât dezbrăcam o zebră
am făcut o constatare
cum că zebra are febră
şi-am trimis-o la culcare!
azi, din nou, de dimineaţă
s-a-ntâmplat ceva ciudat
cât eu mă spălam pe faţă,
zebra a căzut din pat!
am strigat la ea, nervoasă
" n-ai de gând să te trezeşti?
eşti o zebră fără casă,
singură prin Bucureşti! "
vai, ce-a mai ţipat speriată,
cu ochi mari (şi fără febră),
" tu eşti chiar o idioată,
eu am scuze, sunt o zebră! "