joi, 12 octombrie 2017

Antielegie morții

Moartea îmbrăcată în torsadă
Iși oprește oamenii pe stradă

Moartea atârnată sus în pod
N-a știut să-și facă la cravată nod

Moartea ce clișeic poartă coasă
Nu-i o tipă foarte serioasă

Moartea ce prin ape face valuri
Rar se-ndepărtează de la maluri

Moartea cu ochi negri de păpușă
Bate și copiilor la ușă

Moartea, eternă regină a vieții
Ce-și poartă cu mândrie epoleții

miercuri, 20 septembrie 2017

poem de pe țeava puștii

Glonțul sângeros al vieții
ce a fost tras discret
de dimineață
rotindu-se-n pustiul plin de ceață
din întâmplare
 a lovit din nou poeții

Și-n vuietu-i metalic, 
el rimează
cu legea neștiută a tristeții: 
poeții-n somnul lor de veci 
visează
la glonțul sângeros al vieții


duminică, 22 ianuarie 2017

Poem fara raspuns


Am primit două pietre în loc de genunchi
Și de-atunci stau aici și te-aștept
Și-am vazut multe păsări căzute din zbor
Fiindcă nu au fost strânse de nimeni la piept.
 Am primit o busolă blocată la nord
Până azi n-am știut la ce îmi folosește
Acum stau și mă-ntreb, de ce-n loc de cord
Mi-ați pus în piept dorul lumii-ntregi ce iubeste?

marți, 8 noiembrie 2016

poem pentru vii


in caz ca te-ntrebi, aici este noapte
port toamna pe umeri si iarna in par
tu vino la patru sau poate la sapte
cand fosnetul clipei e inselator 

sau vino cu vantul sau vino pe ape
sau vino cu viscolul pe care-l port
priveste-ma bine si de mai aproape,
am mainile reci si privirea de mort

 nu-mi plange plecarea si dac-ai sa poti,
aseaza-mi pe trup crizanteme
si cat mai esti viu, sa stii ca cei morti
se bucura daca le scrii poeme...









sâmbătă, 3 septembrie 2016


port un surâs la-ncheietura mâinii stângi
și o tristețe ca pe un copil în pântec
iar dacă reușești să le atingi, precis
 tu le transformi în toamnă și în cântec

luni, 29 decembrie 2014

nostalgie


tăcerea stă la pândă în incăperea goală
ascunsă-n trupul rece de pe podea, întins
ea-și cântă nemurirea incet dintr-o vioară,
iar sunetul îngheață pe chipul clipei, stins

în fața tristei scene, eu sunt un martor mut
precum singurătatea e la priveghiul propriu
 m-așez și eu alături și cântecul i-ascult
vioara ei in suflet îmi picură cu opiu




vineri, 19 septembrie 2014

19.09


de unde se-aude acest marș funebru
și tropotul celor ce-au scris mântuirea?
de ce nu-i tăcerea un cântec celebru
când tu ai aproape doar dumnezeirea?

iar în chemarea-i mută și făr' de ecou 
ce se înalță pe strălucitoare culmi celeste 
  de ce-ți suspenzi aripa, iubite erou?
de tot ce-i mai bun
..sau de tot ce mai este?



joi, 11 septembrie 2014

tăcerii din mine

din clipa de față păstrează ecoul
acesta e veșnic indemnul, secretul
ascunde-l cu tine in taină-n cavoul
in care își doarme tăcerea poetul

ingroapă-ți uitarea și timpul rămas
și fricile toate ascunde-le-n mine
păstrează-ți in suflet ecoul din glas
al vieții ce strigă, al morții ce vine..

spre ea curge totul, in ea ne-am născut
pe toți ne cuprinde la sânu-i matern
să nu-ți fie teamă de necunoscut
plecarea e spațiu și timp in etern






luni, 4 august 2014

la rebord

la marginea pupilei tale transparente
viața părea fără sfârșit, iar eu
înțelegeam din nu știu ce considerente
că-n tine s-a acuns de oameni dumnezeu.
în m-ul tău venos se anastomoza o lume
de sfinți, de dor și alte sentimente vaste
îmi pare rău că nu știu să te strig pe nume
deși m-aș ingropa in ea până la coaste

marți, 22 aprilie 2014

Poemul de azi

Poemul de azi nu se simte ușor
Și vreau, dacă poți, să ții cont de un sfat
La următorul vers, ia un Metoprolol
Apoi așează-te comod pe pat

Poemul de azi se citește așa
Cu mâna dreaptă atingând sânul stâng
Într-un punct fix, de albă catifea
Unde se-ascund toți ochii care plâng

Poemul de azi se citește în gând
Și-n gândul gândului, abia apoi
Poți să-l atingi cu a ta frunte, blând,
Pe ai săi umeri liniștiți și goi

Poemul de față e gândul meu bun,
E soare ce arde, pierdut in orbire
E doar un mic secret ce-am uitat să ți-l spun
Transformat, între timp,
 în iubire. 

duminică, 16 martie 2014

polimorfism


În mine locuiesc temporar mai multe fiinţe
cu alte chipuri, voci, idei, cu ale lor obişnuinţe
imprimând in orice gest al meu ceva uman, firesc
 sunt oameni ce mă-nvață zi de zi să-i iubesc.
Înalți și scunzi,exotici,nordici și bătrâni bunici
iubiți defecți,copii cuminți, părinți cu ochii mici
artiști, polițiști cascadori,un frate cu două surori
 mai multe pisici și câțiva embrioni visători
un unic Dumnezeu, copilul meu și cei abandonați
într-un spital, trei impărați , plus o armată de soldați
 credința, versul liber și micuța stea
cândva își vor intoarce cursul împotriva mea.
 
 
 


sâmbătă, 28 decembrie 2013

exclamație


mi s-a lovit de osul temporal ideea
iar sângele prin vene-mi doarme dus
și-am hotărât ca tocmai de aceea
să urc în vârf de plop, și-acolo sus
să ne privim în ochi pentru o clipă
și în lumina sumbră din apus
să ma agațe-n zbor pe o aripă
o pasăre venind din sens opus.
să evadez din lume într-o clipă
lăsând în urmă trupul descompus
al vieții ce-a trecut, și care strigă
victorie e-n orice exitus!

luni, 23 decembrie 2013

Sunt sora celui mai bun frate din lume

22 decembrie 1989.
Doi tineri frumoși, cu mari speranțe pentru viitor, se pregătesc să aibă primul lor copil. Este după amiază și pe ea o cuprind primele contracții, iar el horărăște să o urce în mașină și pornesc rapid spre maternitate. Fără bagaje pregătite, cei doi tineri sunt pe cale să înceapă o călătorie uimitoare la finalul căreia iși vor întâlni primul lor copil. Primul copil născut liber, un copil de o vârstă cu democrația.
Tot drumul se desfășoară pe fundalul focurilor de armă. Tinerii entuziaști sunt opriți din loc în loc de filtre de verificare:  ”Mergem spre maternitate!”, spune el, ”Soția este însărcinată și urmează să nască”. 
Se pare că entuziasmul lor nu este împărtășit: ” Să văd și eu burta soției”, spune soldatul înarmat care îi ridică suspicios bluza. ”Înaintați pe propria răspundere. Se trage de peste tot”.
Fără să stea pe gânduri, tinerii pornesc mașina și pleacă mai departe. Ea este lăsată singură la maternitate, iar el este nevoit să plece rapid înapoi. În noaptea aceea, tânărul este chemat în clădirea unei instituții, unde primește arma în mână și i se spune să tragă de câte ori este nevoie. O noapte printre focuri de armă, cu sufletul și cu gândul la tânăra soție lăsată pe patul maternității și la viitorul lor copil: ”Oare sunt în siguranță? Oare a venit pe lume? Băiat sau fată? Doamne, să treacă și noaptea asta!”

Maternitate, 23 decembrie, 1989. Ora 19:50 minute.
 Nicio vizită, nicio veste. Focuri de armă întreaga noapte, focuri de armă întreaga zi. Focuri de armă în maternitate. A venit momentul. Aflată în sala de nașteri, tânăra se luptă cu travaliul, durerea, frica și emoțiile, înconjurată de soldați înarmați. Luminile din sala de nașteri sunt stinse, pentru a nu atrage atenția. 
Ora 20:10 de minute.
 Vine pe lume el. Primul copil al lor, unul dintre primii copii ai libertății, al unei noi generații, pentru care mulțimea striga copleșită de emoție : ”VICTORIE! VICTORIE!”
Tot mulțimea i-a dat și un nume, Victor. 

24 decembrie, 1989. 
Este ajunul Crăciunului și la maternitate sosește tânărul cuprins de emoție.
Acum sunt trei și au în față o lume nouă. O lume mult dorită, pentru care alți tineri ca și ei au încălzit asfaltul înghețat al iernii cu sângele lor fierbinte.

23 decembrie 2013.
Astăzi se împlinesc 24 de ani de atunci. Cei trei au devemit intre timp patru. Tinerii de atunci nu mai sunt la fel de tineri, dar au rămas la fel de entuziaști. Victor este cel mai bun frate din lume și pentru asta îi mulțumesc. La mulți ani, Victor!




sâmbătă, 12 octombrie 2013

dilema existențială


eu zilnic mor in diferite moduri
pe care sincer,
rareori le înţeleg,
oare cumva trăiesc pentru exoduri
sau nici măcar nu am puterea să aleg?
eu mor în fiecare zi dintr-o greşeală
pe care nu o pot opri, oricât aş vrea
acum sunt in dilemă..
moartea ideală
m-a invitat recent la o cafea

 

joi, 27 decembrie 2012

poemul tăcerii

ascultă,
lumea ta s-a prăbuşit
în cine crezi?
de ce eşti în război
cu oamenii pe care i-ai iubit?
de ce uşor-uşor
 te-ndepărtezi?

ascultă,
cine eşti tu, într-adevăr
de unde vii
spre ce te-ndrepţi?
de ce-ai muşcat atunci din măr?
azi oare poţi să te abţii?
..şi ce aştepţi?

ascultă,
vreau să îmi răspunzi:
" ştiu cine sunt, unde mă-ndrept,
nu cer prea mult, ascult, aştept,
cred în cuvânt şi am un sens
dar tu mă pierzi, din când in când
în universul tău imens.
.
nu m-am ascuns."


Iubirea, însă, n-a răspuns.