Niciodată invers

"Tu mergi lângă intrebările mele, eu merg lângă liniştea ta."

simţi?

miroase-a absenţă in luna lui mai
a nori, a-ntrebări, a discuţii uitate,
a vremea in care nici tu nu erai
iar eu răspundeam tuturor "nu ştiu, poate".
miroase a tei şi a aburi de ceai
a pagini nescrise, a timp, a mâini reci
a  "lasă-mă, pleacă", "te rog eu, mai stai"
a "astăzi nu-mi pasă deloc dacă pleci".

moduri de-a comunica

noi comunicăm aşa
dintr-un univers într-altul:
tu mă prinzi de mâini cumva
şi apoi privim înaltul.
 să nu uit... ca fapt divers
vezi că e puţin ciudat
să avem un univers
când senin, când innorat

implant afectiv

vreau să nu aud o şoaptă!

implantez un gând fictiv

chiar din emisfera dreaptă

în mentalul colectiv

(uite, îl găseşti aici)

astăzi vă pronunţ vocale :
a, e ,i o, u şi restul-
versuri în picioare goale
vin să-mi completeze gestul.
a- albină, stea de mare
e- eşarfă, evadare
i- iubire, inocenţă
o- tu, ce coincidenţă!

e ciudat cum simţim noi cuvintele

a trecut prima săptămână fără tine.

" azi, 24 martie 2006 am inceput să construiesc un Zid. "...am gasit scris pe la sfârşitul unui caiet vechi. coincidenţă sau nu? după fix 6 ani de atunci, timp în care mi-am pierdut din vedere construcţia propriu-zisă, dar nu şi scopul, recunosc că zidul meu scris cu Z mare s-a construit de la sine. important a fost începutul :)

19+1

Fugit irreparabile tempus.

despre zebra fără casă

ieri, cât dezbrăcam o zebră
am făcut o constatare
cum că zebra are febră
şi-am trimis-o la culcare!
azi, din nou, de dimineaţă
s-a-ntâmplat ceva ciudat
cât eu mă spălam pe faţă,
zebra a căzut din pat!
am strigat la ea, nervoasă
" n-ai de gând să te trezeşti?
eşti o zebră fără casă,
singură prin Bucureşti! "
vai, ce-a mai ţipat speriată,
cu ochi mari (şi fără febră),
" tu eşti chiar o idioată,
eu am scuze, sunt o zebră! "

vertical

azi nu mă mai agăţ de nimic
in cădere

 in felul ăsta vreau să aflu unde-ajung
renunţ la orice simţ,
(mai puţin la vedere)
 momentul meu e unic,
e liber
 şi
 p
r
e
l
u

n

g

dublă origine

m-am născut din roşu, fără vină
fiindcă n-am avut puterea să aleg,
însă ştiu că roşul, la lumină
e puternic, veşnic şi întreg /
m-am născut din întâmplare dintr-o sferă
chiar în liniştea pefectă dintre nori,
imi caut echilibru-n atmosferă
traversând incandescenţa de culori.

"M-am născut într-o oglindă / am să mor dintr-un reflex!"

soarta conştiinţei mele,
fără s-o exprim complex.

sfaturi de la locul faptei

ia să vezi ce întâmplare a putut să se petreacă,
cum stăteam pe-un colţ de soare, îmbrăcată într-o geacă,
mi-a şoptit încet o rază: "niciodată să nu crezi
în cel care nu visează în tăcute dup-amiezi,
sau in cel ce nu cuprinde infinitul cu privirea,
fiindcă nu cunoaşte jocul, poezia sau iubirea;
cu curaj creează-ţi vise, ele orice-ar fi nu pier
şi-ai să străluceşti mai tare decât mine sus pe cer."

(fiecare dintre noi are raza lui de soare. a mea are şi tunsoare! nu-i nici mică, dar nici mare, cât să-ncapă-ntr-o scrisoare.)

într-un interval deschis

tu poţi,
spre exemplu,
să îmi ierţi îndrăzneala
cu care am decis că sânii tăi,
priviţi din unghiul meu,
sunt +∞ -ul
sau ai putea, dacă vrei
să extinzi intervalul până la -∞
eu nu mă mişc de-aici,
 rămân în punctul 0
neclintit