marți, 19 decembrie 2017

Poem cu vedere spre lume


Zilele treceau în lung șir monoton
Noi le priveam printr-o fereastră circulară
Ne ascunsesem într-un mic balcon
Cu vedere către vechea gară

Ele plecau la ore fixe, rând pe rând
Iar noi le salutam robotic printr-un gest
Și tot speram că poate în curând
Se va-ncheia spectacolul funest

Una pleca, alta sosea, noapte-zi-noapte
Toate în ordine, toate perfect egale
În grupuri sau de mână, șapte câte șapte
Iar noi dormeam între aceste intervale

Cuprinși de ani de somn, când ne-am trezit
Eram tot la fereastra vechiului balcon
Unde o existență ne-am ascuns și-am urmărit
Spectacolul vieții, sinistru, monoton

joi, 12 octombrie 2017

Antielegie morții

Moartea îmbrăcată în torsadă
Iși oprește oamenii pe stradă

Moartea atârnată sus în pod
N-a știut să-și facă la cravată nod

Moartea ce clișeic poartă coasă
Nu-i o tipă foarte serioasă

Moartea ce prin ape face valuri
Rar se-ndepărtează de la maluri

Moartea cu ochi negri de păpușă
Bate și copiilor la ușă

Moartea, eterna regină a vieții
Isi poartă cu mândrie epoleții

miercuri, 20 septembrie 2017

poem de pe țeava puștii

Glonțul sângeros al vieții
ce a fost tras discret
de dimineață
rotindu-se-n pustiul plin de ceață
din întâmplare
 a lovit din nou poeții

Și-n vuietu-i metalic, 
el rimează
cu legea neștiută a tristeții: 
poeții-n somnul lor de veci 
visează
la glonțul sângeros al vieții


duminică, 22 ianuarie 2017

Poem fara raspuns


Am primit două pietre în loc de genunchi
Și de-atunci stau aici și te-aștept
Și-am vazut multe păsări căzute din zbor
Fiindcă nu au fost strânse de nimeni la piept.
 Am primit o busolă blocată la nord
Până azi n-am știut la ce îmi folosește
Acum stau și mă-ntreb, de ce-n loc de cord
Mi-ați pus în piept dorul lumii-ntregi ce iubeste?