sâmbătă, 28 decembrie 2013

exclamație


mi s-a lovit de osul temporal ideea
iar sângele prin vene-mi doarme dus
și-am hotărât ca tocmai de aceea
să urc în vârf de plop, și-acolo sus
să ne privim în ochi pentru o clipă
și în lumina sumbră din apus
să ma agațe-n zbor pe o aripă
o pasăre venind din sens opus.
să evadez din lume într-o clipă
lăsând în urmă trupul descompus
al vieții ce-a trecut, și care strigă
victorie e-n orice exitus!

luni, 23 decembrie 2013

Sunt sora celui mai bun frate din lume

22 decembrie 1989.
Doi tineri frumoși, cu mari speranțe pentru viitor, se pregătesc să aibă primul lor copil. Este după amiază și pe ea o cuprind primele contracții, iar el horărăște să o urce în mașină și pornesc rapid spre maternitate. Fără bagaje pregătite, cei doi tineri sunt pe cale să înceapă o călătorie uimitoare la finalul căreia iși vor întâlni primul lor copil. Primul copil născut liber, un copil de o vârstă cu democrația.
Tot drumul se desfășoară pe fundalul focurilor de armă. Tinerii entuziaști sunt opriți din loc în loc de filtre de verificare:  ”Mergem spre maternitate!”, spune el, ”Soția este însărcinată și urmează să nască”. 
Se pare că entuziasmul lor nu este împărtășit: ” Să văd și eu burta soției”, spune soldatul înarmat care îi ridică suspicios bluza. ”Înaintați pe propria răspundere. Se trage de peste tot”.
Fără să stea pe gânduri, tinerii pornesc mașina și pleacă mai departe. Ea este lăsată singură la maternitate, iar el este nevoit să plece rapid înapoi. În noaptea aceea, tânărul este chemat în clădirea unei instituții, unde primește arma în mână și i se spune să tragă de câte ori este nevoie. O noapte printre focuri de armă, cu sufletul și cu gândul la tânăra soție lăsată pe patul maternității și la viitorul lor copil: ”Oare sunt în siguranță? Oare a venit pe lume? Băiat sau fată? Doamne, să treacă și noaptea asta!”

Maternitate, 23 decembrie, 1989. Ora 19:50 minute.
 Nicio vizită, nicio veste. Focuri de armă întreaga noapte, focuri de armă întreaga zi. Focuri de armă în maternitate. A venit momentul. Aflată în sala de nașteri, tânăra se luptă cu travaliul, durerea, frica și emoțiile, înconjurată de soldați înarmați. Luminile din sala de nașteri sunt stinse, pentru a nu atrage atenția. 
Ora 20:10 de minute.
 Vine pe lume el. Primul copil al lor, unul dintre primii copii ai libertății, al unei noi generații, pentru care mulțimea striga copleșită de emoție : ”VICTORIE! VICTORIE!”
Tot mulțimea i-a dat și un nume, Victor. 

24 decembrie, 1989. 
Este ajunul Crăciunului și la maternitate sosește tânărul cuprins de emoție.
Acum sunt trei și au în față o lume nouă. O lume mult dorită, pentru care alți tineri ca și ei au încălzit asfaltul înghețat al iernii cu sângele lor fierbinte.

23 decembrie 2013.
Astăzi se împlinesc 24 de ani de atunci. Cei trei au devemit intre timp patru. Tinerii de atunci nu mai sunt la fel de tineri, dar au rămas la fel de entuziaști. Victor este cel mai bun frate din lume și pentru asta îi mulțumesc. La mulți ani, Victor!