film surdo-mut

primul vers eşti tu.

e dupa amiaza gri de noiembrie

si ploaia te face sa poftesti la cuvintele mele

dulci

încearca să ghicescesti
dacă azi voi purta rochia roşie cu buline
dar nu te gândi la mine ca la un film 
turnat într-o limbă necunoscută
pe care încerci să-l pricepi din imagini.
..................................

spuneai să nu-mi las picioarele afară 
să nu-mi las vreo toamnă la întâmplare

sa nu fac lumina

lumina face rau la poezie.
nu mă mai interesează știrile şi nici de ce se claxonează in trafic
ultimul vers esti tu
apoi adorm.

[nu o să nu las toamna afară în curte,o aduc cu mine.intru pe geamuri sau pe coşul casei,poti sa ma primesti
nu am bagaje prea multe...întâmplări fabuloase, un câine schilod 
autostrazi,beculetele de craciun si o fericire ce nu o pot defini.]

“Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatura, ci astern in aceste file o mare pasiune care altfel ar fi ramas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina – lumina le omoara.” (Invitatie la Vals)

noiembrie sunt eu

Azi de dimineata autobuzul era gol.Ma gandeam ca poate am gresit eu ziua..Am adormit...Cand am deschis ochii,geamurile erau aburite.Oamenii îşi băgau coatele unii în ceilalţi..

-Dar despre ce vorbim aici?

-Despre nimic.Ar fi trebuit să îţi povestesc ceva amuzant.Sau hai mai bine..

-Ce ii leaga pe oameni? ..ma intrebi.

-Ce-i leagă pe oameni? Intâmplarea.Când mă lovesc de tine pe holurile lungi scap hârtiile şi tu te grăbeşti să mi le ridici.Eu nu m-am lovit niciodată de tine...Ma rog,atunci doar mi-am imaginat asta.Probabil întâmplarea nu există iar pe noi nu ne leagă nimic.

-Esti fericita?

-Ieri am primit un cadou....nu l-am desfăcut. L-am ascuns în şifonier. O să aştept. 

-Nu mi-ai răspuns la intrebare. Dar ce aştepţi? 

-O zi în care o să îmi doresc un cadou şi nu o să fie nimeni să îmi dea unul. atunci voi desface funda şi voi rupe hârtia încetişor ca toată aşteptarea asta să aibă un sens.

-Deci esti fericita?

-Oamenii din oraşele noastre nu pot fi fericiţi pentru că ei nu ştiu ce înseamnă cuvântul acesta, sunt doar oameni pentru mai târziu dar nu va fi târziul nostru...

-Am inteles,eviti sa imi spui.

-Nu,o sa iti spun alta data.Ai un fel ciudat de a ma privi.Luptele importante se dau numai noaptea,e un fel de concesie ca să nu vezi faţa învinsului sau ranjetul învingătorului.Intelegi ce vreau sa spun?

-Uneori.

-Atunci poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim.Poate că nu aș mai scrie mii și mii de cuvinte din care să nu înțeleagă nimeni nimic.Ce vrei sa facem?

-Hai sa ne jucam un joc nebun,sa provocam dezastre la nivelul celulelor tactile.

-Ce ai zice ca azi vanam dragoni ?

sau hai mai bine sa consturim un cer

rosu

si nergu

si albastru

sau poate

alb !

- Toate astea degeaba.O sa ne intalnim iar si iar in mod ironic la finalul cuvintelor mele.Nu crezi?

20

uite,puţin mai încolo în octombrie,
cand ploaia nu mai ştie de glumă,uit pur şi simplu ce va urma.
in timp ce moartea joacă table în faţa blocului şi băieţii cred că e doar o tipă marfă,pot sa simt cum viata aluneca de pe mine ca o rochie.tu nu poti sa prinzi intre degete simplitatea unui apus,eu pot sa cred ca o sa poti sa traiesti pana la moarte.

stii ? e exact ca perdeaua aia de la balcon, albă, fadă, oraşul nu se vede prin ea, şi de cele mai multe ori te caut prin ceaţa care-mi îmbâcseşte sângele, aş fi vrut să îţi spun asta printr-o scrisoare trimisă prin poşta clasică, să facă două săptămâni pe drum, curierul să moară şi tu să aştepţi până când sub piele îţi vor apărea continente, păduri amazoniene.

e un fenonem normal pentru tine si stii ca asta nu depinde de un organ al trupului, în mod fals îi atribui stimulente.ceva te da de gol- golul din torace-se vede prin el până dincolo de Bucureşti, niciun folos, camera mea tot din beţe de chibrit rămâne
şi în fond în spatele meu aceeaşi cuşcă cu lei.

undeva la jumatatea distantei dintre noi e cel mai bine.acolo nu se moare niciodata de la timp.

"Nu este obligatoriu cuvantul sa fie potrivit starii de spirit,nici iepurele nu este obligatoriu naturii."

|| |||

n-ai inteles de ce-am venit,

de ce-am ramas cand m-ai chemat,

n-ai inteles de ce-am plecat

iar tu nu m-ai gonit.

n-ai inteles de ce-am venit,

n-ai inteles de ce mi-e greu,

de ce-am luat cu mine norul,

n-ai inteles ce-nseamna zborul.

caci eu eram si tu si eu

si-ai inteles de ce e greu.

We might as well be strangers

Liniştea asta stă ca o cioară pe gardul spitalului.hai să ne prefacem morţi sub botul acestei dimineţi urâte fericiţi că nimeni nu ne dă voie să fim dar suntem.îţi aminteşti atunci când credeam în lucruri total banale,cum ar fi ploile acide,patrupezii cu cinci picioare,acizii dezoxiribonucleici,discuţiile cu temă astrologică ? biletele pe care le-am compostat şi pe care le-am lăsat pe scaune la sfârşitul călătoriei pentru a le putea folosi şi alţii ? dar acum nu pot înţelege de ce mă tragi de picioare înapoi pe pământ de fiecare dată vin amintiri izbindu-se violent de retină de atunci de cand ne sfâşiam ego-urile,ne înfrângeam principiile sub cearşafuri roşii.
Azi de dimineata stateam la coada la farmacie si stafida din spatele meu nu s-a abtinut de la a face comentarii inutile! " ia uitati-va si la necăjiţii şi prăpădiţii ăştia doi care în cele din urmă au ajuns să devină de-a dreptu obosiţi şi absolut complet dezgustaţi şi sătui de goliciunea totală şi ostentativă şi de inaptitudinile crase şi sponsorizate şi nu în ultimul rând de ţâţele bătrâne şi lăsate ale existenţei,existenţă care de c***ă infectă ce era s-a trezit să-i **** şi mai ceva la cap şi la suflet pe tinerii ăştia cu adevărat frumoşi si fericiti ! "
Crede-mă că încă din primele minute mi-am dat seama de intenţiile suspecte şi urât mirositoare pe care le avea scârba asta cu glugă şi cu coasă şi cu alte ustensile ascuţite şi periculoase care te duce pe tărâmuri infernale şi obscure în care douăşpatru de ore din douăşpatru domină treptat şi sigur o stare avansată de descompunere pur fizică şi psihică şi nu numai.Ea era!

Uneori aş vrea să dau cu visele mele de pereţi,mă crezi ?
[ Well just because I said it, it doesn't mean I meant it and I only wish I could make sense of what we do.]

semne de punctuatie

de acord ca toate sunt aiurea in lumea asta toata un vai prin toate zilele nesimnificative luni marti miercuri joi sugarfree azi fara versuri cu mesaj subliminal azi astept toamna sa treaca sa ma cojesti ca pe o portocala la prima ninsoare skin on skin uita ca oamenii poarta masti de clovn se mangaie se-njunghie tie anotimpurile iti plac toate mie imi plac toamna timpurie si primavara dragostea noastra suna ca un mieunat lung si cracanat de pisica lenesa nu-mi place sa te las sa stii astfel de lucruri nici eu nu vreau sa stiu ce vreau eu.ma duc sa dezbrac pijamalele

mă prefac in tăcere

Acum e tacere în suflet şi-n gând

tu ştii că din toate un drum poţi alege

din vorbele toate s-alegi un cuvant

căci viata din toate puţinul culege.

Şi totuşi de ce te opreşti uneori 

pe neagra potecă ce ne desparte ?

de ce e nevoie să-ţi pui intrebari

pe drumul tău drept,lipsit de culori ?

Până la stele sau chiar mai aproape

nu stim niciodata cât timp mai avem

te pleci către ceruri şi râzi de departe

trăim şi simţim,murim,când putem.

te naşti in fiecare dimineaţă,devreme

odată cu soarele,odată cu mine,cu zorii

eu îţi împrăştii de pe frunte norii

iar noaptea, târziu, îţi scriu poeme.

[poate într-o zi am să-ţi spun o poveste]

drumuri de noroi.

dureri de spate,de picioare

un oras jegos,al naibii de ud.

in jurul tau doar sticle goale,

vrei sa-mi spui ceva dar nu aud.

"-te rog,ia-ti cainele de aici

macar azi nu fii nesimtit

si spune-i ca si eu am dinti,

de ce-i asa de fericit ? "

spui:"- te rog sa nu mai plangi

ti-au ruginit pupilele ! "

-ma crezi proasta sau ce ?

ti-ai luat astazi pastilele ? "

-uite,insomnia cronica nu se trateaza

eu iau autobuzul pana la capatul lumii

maine ma-ntorc,tu poti sa stai treaza."

tarziu, doi visatori cu plumb in ochi

pasind pe drumuri de noroi

mi-au spus ca nu te mai intorci,

mi-au spus sa uit incet de noi.

in timp ce scriu,tacerea,dracu s-o ia

musca flamanda din sandviş-ul tau

uitat pe birou,in timp ce tot ea

spune ca a trecut ce-a fost mai rau.

[3:59 a.m,un monitor si cuvinte inexistente]

a-fi-shhh

ceaşca ta e goală,doar urmele buzelor roşii

ca soarele afara,omoara curiosii .

spui:

"În inima aceasta n-a mai locuit nimeni
de ceva vreme"

vorbele tale aleargă,se lovesc de pereţi pană cad

ricoseaza in prag,se duc in extreme.

te întreb:
"ce-ai spune de-un iglu pentru copiii noştri cu nasul îngheţat?

de noi doi, pinguini polari pierduţi în spaţiul incolor?"

acum tu razi,nu stii de ce te-am intrebat..

pai simplu si deloc banuitor:

vreau să ştiu tot despre tine,

cand intri,cand iesi si cu cine

sa nu crezi iar ca scriu glumind.

cu cine faci schimb de mandarine?

oare ai poze cu tine dormind ?

[vreau să ştiu si dacă toată scormoneala din atriile şi ventricolele mele e din cauza ta

dar asa cum stii si tu, cred stiu asta deja.]

outdoor

viaţa e o petrecere de lux,

toate şosetele sunt desperecheate

aud zgomot de sticle sparte,

ea aude inima cuiva foarte aproape

sub piele-mi danseaza vene sparte

" bai ratato,treci intr-o parte ,

o sa te calce masina cu ganduri ! "

urla un mos care vinde o carte.

dar ea nu aude,ce-i pasa de toate ?

isi cauta in geanta mergand mai departe.

poetry of empty spaces

m-am saturat de uniforma voastra si decor..

o sa ma mut de pe trotuar,

vi se cunoaste ipocrizia dupa buze,

bieţi clovni cu ruj multicolor.

eu nu mai fac nimic transpus

desenez,duc gunoiul,tac

uneori mă întreb dacă oamenii mor   

atunci când nu mai au nimic de spus.

con-cret

you like screwing with my mind! iti place sa te ascunzi pe dupa degete.dacă greşesc nu mă lua în serios,înjură-mă offline,fă-mi mustăţi în toate pozele şi leagă-te de pasiunile mele tâmpite.ştirile ca de obicei nu sunt din cele mai bune,o profesoară a fost omorată de către fiul ei minor.ma certam zilele astea cu televizorul desi multe lucruri ma cam lasa rece.

...acum unghiile mi le colorez cu rosu,asa m-a sfatuit doamna feng-shui.

soarele asta ma omoara.

albastru cer-nainte,

 40*C indoor si outdoor

si tot nu gasesc un subiect fierbinte.

ca si cand

fii atent,sfârşitul lumii decurge logic

din întâmplarea că uite,nu pot

ţine de una singură soarele ăsta,

ia-l de pe umerii mei !

ia-l din pieptul meu

vezi cum faci un soare mai mic

un soare mai trist,

un soare mai usor,

un soare mai artist.

să-l pot duce fără ajutorul tau

altfel ma vei gasi in stratul de ozon

unde concentratia de poezie e prea mare

si sentimentele radioactive iti fac rau.

o sa avem doar doi plămâni

o sa respirăm pe rând

o dată tu
o dată eu

când respiri tu eu intru în moarte clinică

eşti o hematie lascivă care-mi hrăneşte inima zi de zi

leşin în tine, e ca şi cum n-aş leşina 

respir prin cuvintele spuse la ureche

dar nu-mi mulţumi ca atunci când îmi dă restul la pâine,

mulţumeşte-mi ca atunci când

iţi pun inima pe tavă şi spun

ia-o, mănânc-o la micul dejun.

[sau la cină, nu contează.]

9 si 20

m-am intors la confluența dintre două vase sangvine,aici te găseam mereu.pachetul de tigari e tot pe masa,telefonul la fel.
toate erau,respiram sacadat.ceasul arata 8 si 47.oricine mai intarzia din cand in cand,dar nu si tu.esti mereu prezent in gandul meu la ora exacta.e 9 si 16 minute,la dracu ! de fiecare data te intorceai dupa primul sfert de ora.mai bine facem un pact,imblanzeste-ma din nou.incepi cu palma stanga,acolo m-ai atins prima oara.e un loc vulnerabil la emotii.pe aici te poti intoarce,cavitatea toracica e atat de elastica incat incapem amandoi.electricele tale maneci indoite in sus si umerii puternici se ridica spre albastru deschis.ma gandesc ca asta ar fi motivul pentru care se prabusesc avioane uneori,prin amintirile mele de ieri.iti scriu pentru ca stii bine ca nu te-as fi cautat daca nu te-as fi gasit .ce mai conteaza ca parul mi l-au taiat la un joc de noroc sau ca grupa sangvina mi s-a schimbat dupa eclipsa?tot aici ma gasesti,intre omoplatii tai,la o rascruce de drumuri si-o dara de praf intr-o vara senina.

like a storm in july

Ar trebui să ies în ploaie să îmi dau tricoul jos 
ca stropii să ajungă următoare poeme 
și să îți zic bună dimineața trilulilu
să iti intind cu doua degete o tigara

pentru că le uiți totdeauna în buzunarele mele

poemul de azi este deja ţăndări 

mă uit cum cade de la balcon
în multe bucăţi de gheaţă
eu rămân singură cu sandalele în mâini
te sun şi-ţi spun:

„la Bucureşti plouă, eu merg desculţă pe Magheru”

păcat că nu ai o fereastră în tavan
să mă vezi cum alerg...

iti amintesti cand pe trotuarul asta

se numarau oamenii din doi in doi ?

Self Promotion

Well, do you still feel ?

Wanna lose my mind inside your head.

you don't even know that

the butterflies whisper to me

when you go to bed.

[shhh! ..this is a secret .

that's why you are so easy to love.]

Can't you see my darling ?

..sometimes it's hard to believe

you remember me.

hey , lover

I've seen nothing that makes sense

except being in love

while your smile

still makes my heart sing 

[ "We're living in a heart-break hotel

  Anyone who has a heart oh,can tell" ]

If he broke your heart today

tell me your sweet love hasn't died

otherwise you probably

can't feel the love tonight .

[ it's just the rain outside , so you ca blame it on the rainy days ]