fii atent,sfârşitul lumii decurge logic
din întâmplarea că uite,nu pot
ţine de una singură soarele ăsta,
ia-l de pe umerii mei !
ia-l din pieptul meu
vezi cum faci un soare mai mic
un soare mai trist,
un soare mai usor,
un soare mai artist.
să-l pot duce fără ajutorul tau
altfel ma vei gasi in stratul de ozon
unde concentratia de poezie e prea mare
si sentimentele radioactive iti fac rau.
o sa avem doar doi plămâni
o sa respirăm pe rând
o dată tu
o dată eu
când respiri tu eu intru în moarte clinică
eşti o hematie lascivă care-mi hrăneşte inima zi de zi
leşin în tine, e ca şi cum n-aş leşina
respir prin cuvintele spuse la ureche
dar nu-mi mulţumi ca atunci când îmi dă restul la pâine,
mulţumeşte-mi ca atunci când
iţi pun inima pe tavă şi spun
ia-o, mănânc-o la micul dejun.
[sau la cină, nu contează.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu