marți, 8 septembrie 2009

We might as well be strangers

Liniştea asta stă ca o cioară pe gardul spitalului.hai să ne prefacem morţi sub botul acestei dimineţi urâte fericiţi că nimeni nu ne dă voie să fim dar suntem.îţi aminteşti atunci când credeam în lucruri total banale,cum ar fi ploile acide,patrupezii cu cinci picioare,acizii dezoxiribonucleici,discuţiile cu temă astrologică ? biletele pe care le-am compostat şi pe care le-am lăsat pe scaune la sfârşitul călătoriei pentru a le putea folosi şi alţii ? dar acum nu pot înţelege de ce mă tragi de picioare înapoi pe pământ de fiecare dată vin amintiri izbindu-se violent de retină de atunci de cand ne sfâşiam ego-urile,ne înfrângeam principiile sub cearşafuri roşii.
Azi de dimineata stateam la coada la farmacie si stafida din spatele meu nu s-a abtinut de la a face comentarii inutile! " ia uitati-va si la necăjiţii şi prăpădiţii ăştia doi care în cele din urmă au ajuns să devină de-a dreptu obosiţi şi absolut complet dezgustaţi şi sătui de goliciunea totală şi ostentativă şi de inaptitudinile crase şi sponsorizate şi nu în ultimul rând de ţâţele bătrâne şi lăsate ale existenţei,existenţă care de c***ă infectă ce era s-a trezit să-i **** şi mai ceva la cap şi la suflet pe tinerii ăştia cu adevărat frumoşi si fericiti ! "
Crede-mă că încă din primele minute mi-am dat seama de intenţiile suspecte şi urât mirositoare pe care le avea scârba asta cu glugă şi cu coasă şi cu alte ustensile ascuţite şi periculoase care te duce pe tărâmuri infernale şi obscure în care douăşpatru de ore din douăşpatru domină treptat şi sigur o stare avansată de descompunere pur fizică şi psihică şi nu numai.Ea era!

Uneori aş vrea să dau cu visele mele de pereţi,mă crezi ?
[ Well just because I said it, it doesn't mean I meant it and I only wish I could make sense of what we do.]




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu