Azi de dimineata autobuzul era gol.Ma gandeam ca poate am gresit eu ziua..Am adormit...Cand am deschis ochii,geamurile erau aburite.Oamenii îşi băgau coatele unii în ceilalţi..
-Dar despre ce vorbim aici?
-Despre nimic.Ar fi trebuit să îţi povestesc ceva amuzant.Sau hai mai bine..
-Ce ii leaga pe oameni? ..ma intrebi.
-Ce-i leagă pe oameni? Intâmplarea.Când mă lovesc de tine pe holurile lungi scap hârtiile şi tu te grăbeşti să mi le ridici.Eu nu m-am lovit niciodată de tine...Ma rog,atunci doar mi-am imaginat asta.Probabil întâmplarea nu există iar pe noi nu ne leagă nimic.
-Esti fericita?
-Ieri am primit un cadou....nu l-am desfăcut. L-am ascuns în şifonier. O să aştept.
-Nu mi-ai răspuns la intrebare. Dar ce aştepţi?
-O zi în care o să îmi doresc un cadou şi nu o să fie nimeni să îmi dea unul. atunci voi desface funda şi voi rupe hârtia încetişor ca toată aşteptarea asta să aibă un sens.
-Deci esti fericita?
-Oamenii din oraşele noastre nu pot fi fericiţi pentru că ei nu ştiu ce înseamnă cuvântul acesta, sunt doar oameni pentru mai târziu dar nu va fi târziul nostru...
-Am inteles,eviti sa imi spui.
-Nu,o sa iti spun alta data.Ai un fel ciudat de a ma privi.Luptele importante se dau numai noaptea,e un fel de concesie ca să nu vezi faţa învinsului sau ranjetul învingătorului.Intelegi ce vreau sa spun?
-Uneori.
-Atunci poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim.Poate că nu aș mai scrie mii și mii de cuvinte din care să nu înțeleagă nimeni nimic.Ce vrei sa facem?
-Hai sa ne jucam un joc nebun,sa provocam dezastre la nivelul celulelor tactile.
-Ce ai zice ca azi vanam dragoni ?
sau hai mai bine sa consturim un cer
rosu
si nergu
si albastru
sau poate
alb !
- Toate astea degeaba.O sa ne intalnim iar si iar in mod ironic la finalul cuvintelor mele.Nu crezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu