Acum e tacere în suflet şi-n gând
tu ştii că din toate un drum poţi alege
din vorbele toate s-alegi un cuvant
căci viata din toate puţinul culege.
Şi totuşi de ce te opreşti uneori
pe neagra potecă ce ne desparte ?
de ce e nevoie să-ţi pui intrebari
pe drumul tău drept,lipsit de culori ?
Până la stele sau chiar mai aproape
nu stim niciodata cât timp mai avem
te pleci către ceruri şi râzi de departe
trăim şi simţim,murim,când putem.
te naşti in fiecare dimineaţă,devreme
odată cu soarele,odată cu mine,cu zorii
eu îţi împrăştii de pe frunte norii
iar noaptea, târziu, îţi scriu poeme.
[poate într-o zi am să-ţi spun o poveste]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu