poem cu Adam și Eva

Pe scara asta strâmtă ce urcă până-n Rai

m-am intâlnit cu tine, in grabă coborai

purtai cămașă albă, in mână-aveai o coastă

ai spus vino cu mine c-avem o lume-a noastră

ți-am spus că nu se poate, nu mai sunt o naivă

nu-ți pot primi o coastă nici chiar figurativă

coboară fără mine, din coastă fă-ți o ciorbă

și peste înc-o vreme, poate mai stăm de vorbă

hai, dă-te la o parte, prea grea resimt povara

păcatele-s prea grele și-o să se rupă scara!

 de răul înălțimii, nici merele nu-mi plac

și când mă uit la tine văd doar un pui de drac

 și cum urcam o treaptă din scara cea îngustă

tu mi-ai șoptit în taină "ce tare că porți fustă!"

..............

Pe scara asta strâmtă care coboară-n Iad

m-am intâlnit cu tine, apoi era să cad...