sâmbătă, 7 septembrie 2019

poem cu Adam și Eva



Pe scara asta strâmtă ce urcă până-n Rai
m-am intâlnit cu tine, in grabă coborai

purtai cămașă albă, in mână-aveai o coastă
ai spus vino cu mine c-avem o lume-a noastră

ți-am spus că nu se poate, nu mai sunt o naivă
nu-ți pot primi o coastă nici chiar figurativă

coboară fără mine, din coastă fă-ți o ciorbă
și peste înc-o vreme, poate mai stăm de vorbă

hai, dă-te la o parte, prea grea resimt povara
păcatele-s prea grele și-o să se rupă scara!

 de răul înălțimii, nici merele nu-mi plac
și când mă uit la tine văd doar un pui de drac

 și cum urcam o treaptă din scara cea îngustă
tu mi-ai șoptit în taină "ce tare că porți fustă!"
..............
Pe scara asta strâmtă care coboară-n Iad
m-am intâlnit cu tine, apoi era să cad...

2 comentarii:

  1. Regulile acestei lumi nu pot fi aplicate supozitiilor de ce va fi cand te vei preface in fum. Drumul pe care mergi este un dar. Bucura-te de toate bunatatile deoarece sunt doar pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. De-am fi doar ingeri n-am fi creati din huma. N-am mai purta pe umeri crucea si viata ar fi mai buna.

    RăspundețiȘtergere