gândul dimineții

în clipa-nvolburată,

din ochiul furtunii

cu inima curată

rămân doar nebunii

poem roşu

dorind cu orice preț un ultim gest

atunci când rima nu mai face hemostază 
probabil ca o formă de protest
cuvintele de față 
                                 s
                                     â
                                   n
                                       g
                                     e
                                          r
                                         e
                                             a
                                            z
                                                 ă
  

poemul tăcerii II

Tăcerea  -  

laitmotivul acestei existențe

servit mereu cu grijă

 și cu devotament

din perspectiva unei pure exigențe

constat că-i mai degrabă

doar un presentiment