pe traiectoria glonţului te-ntâmpin grăbit
şi nu-i timp să-mi spui cuvinte la ureche,
cu aceiaşi doi ochi, cu acelaşi clipit
şopteşti despre rime ce nu au pereche.
acelaşi scris pe negrul perete scrijelit
permite simţului să fractureze lumina,
când visul stă ascuns sub pernă netrăit
când tot ce nu vedem afectează retina.
tu-ncearcă să sprijini pe umeri fericirea
cu care-ai frânt în anotimpuri gânduri
şi-n precizia gloanţelor ce lovesc amintirea
găseşte-ţi un loc măcar printre rânduri.
Noi suntem ca un magazin de incălţăminte cu vitrine mari care expun perechi perfecte-tu stângul,eu dreptul- unde toată lumea intră, priveşte, alege, probează,defilează. Nu toţi cumpără iar pe mulţi dintre cei care cumpără îi bat apoi pantofii . Ştiai şi tu, să îţi cumperi pantofi e ca şi când ai inventa locul Faptei , să ajungi inaintea victimei, să poţi să alegi spectatorii.
ssssstop !
cu un scrâşnet metalic se opreşte câmpul de maci
in albastrul timpului şi zbor, nu sar şi merg, alerg
şi taci
şi-ţi spun cu voce tare că astăzi mi-e mai bine
respiri si ma privesti , e tot ce poţi să faci
si mâine o s-astept să ai nevoie de mine
deşi mă mângâie patru anotimpuri de-odată
cine vine ?
-ce se intamplă când cuvintele ţi se par prea sigure ?
-păi te trezeşti de dimineaţă cu buzele muşcate
şi-ncepi să te intrebi te întrebi de ce.
