pe traiectoria glonţului te-ntâmpin grăbit
şi nu-i timp să-mi spui cuvinte la ureche,
cu aceiaşi doi ochi, cu acelaşi clipit
şopteşti despre rime ce nu au pereche.
acelaşi scris pe negrul perete scrijelit
permite simţului să fractureze lumina,
când visul stă ascuns sub pernă netrăit
când tot ce nu vedem afectează retina.
tu-ncearcă să sprijini pe umeri fericirea
cu care-ai frânt în anotimpuri gânduri
şi-n precizia gloanţelor ce lovesc amintirea
găseşte-ţi un loc măcar printre rânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu