știi că ți-am spus de-atatea ori,nu pot să te-nțeleg pe tine
tu ești o ecuație cu n necunoscute, eu sunt cuvântul
nu-mi place matematica, nu pot să-nțeleg infinitul
nici eternitatea nu o-nteleg, nici ochii tăi, nici vidul
tu nici măcar nu știi că toate cuvintele au un sens
eu nici măcar nu știu să rezolv o ecuație
suntem două capete opuse de interval deschis
rămân ce-am fost mereu, un semn de punctuație
vineri, 9 iulie 2010
analiză matematică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
dragut:)
RăspundețiȘtergereîți mulțumesc frumos :)
RăspundețiȘtergereSuperbe versurile! Felicitari!
RăspundețiȘtergereImi aduc aminte de un pasaj din romanul Un veac de singuratate de Garcia Marquez. E ceva mai lung, dar, pe scurt, ideea este ca atunci cand uitam denumirea unui lucru si modul sau de folosire, acesta inceteaza sa mai existe pentru noi, desi fizic ele nu au disparut.
Daca te intereseaza, cred ca pot gasi pasajul!
Îți mulțumesc frumos! Sigur că aș fi curioasă să văd și pasajul :)
RăspundețiȘtergere