pentru septembrie

eu am trăit o vreme în sufletul tău mic,
mi-e greu să-ţi spun acum ce am simţit
oricum n-aş vrea să mint că era bine
când singură tu ştii cât m-ai înghesuit..

şi-am construit pereţi unde erau ruine,
am pus flori proaspete în camera de zi,
şi ti-am deschis ferestrele în zilele senine
din cand în când şi uşa,tot aşteptând să vii.

acum a venit toamna,am să plec de la tine
încui şi îţi las cheia sub preşul de la uşă
de vrei s-o laşi deschisă, să te gândeşti la mine
îţi las doar amintirea-n borcanul de cenuşă.

deşi tu ştii că-mi place să stau înghesuit
poţi să-mi aduci şi iarna, tot îi fac loc şi plec
de când mă ţii în tine eu nu am mai iubit
dar ştiu măcar de astăzi că-n lume toate trec.