personale

acum ia-ţi haina mai bine şi du-te,
e prea multă toamnă de-aici înainte
cine te-ndrumă pe drumuri ştiute
când noi rămânem fără cuvinte ?

indiciu

de sprijin patru pereţi pe sufletul meu tu eşti tavanul sau podeaua pe care
alunec şi cad, mă lovesc mai mereu dar nu cunosc cale de renunţare.. 
zi de zi zac aici, între patru pereţi şi m-ascund. doar tu ştii unde sunt
mă priveşti uneori,cu privirea mă-gheţi,glasul tău îl aud chiar şi de sub pământ
ca prin vis tu mă strigi,eu tresar tremurând:
cat de singur si trist e un om in mormant?

rezonanţă

in timp ce animalele toate din tine supravieţuiesc impactului adânc al furtunii inăuntrul tău
şi de spaimă îţi mănâncă ochii si numele
pe 23 octombrie oamenii incep să fie fericiţi!!

de la nord spre sud

la cercul polar
 2 000 m altitudine
te simt pe gânduri
perpendicular,
aşezat la
jumătatea distanţei dintre tine şi-adevăr
0 grade latitudine
mănânci un măr
şi spui cu atitudine:
unei vulpiţe polare ca tine
pun pariu că-i stă mai bine
aici la mine
la ecuator !