de sprijin patru pereţi pe sufletul meu tu eşti tavanul sau podeaua pe care
alunec şi cad, mă lovesc mai mereu dar nu cunosc cale de renunţare..
zi de zi zac aici, între patru pereţi şi m-ascund. doar tu ştii unde sunt
mă priveşti uneori,cu privirea mă-gheţi,glasul tău îl aud chiar şi de sub pământ
ca prin vis tu mă strigi,eu tresar tremurând:
cat de singur si trist e un om in mormant?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu