de-atâtea suflete greoaie şi pustii
cad fluturii şi mor întinşi pe rouă,
se prăbuşesc în lume avioane gri
şi fără nori de la o vreme plouă.
azi cade blocul nou de vis-a-vis,
ieri nişte oameni au murit visând,
de-atâtea suflete greoaie şi pustii,
frumosul stă ascuns la mine-n gând.
ahhh
RăspundețiȘtergerece frumos!
"şi fără nori de la o vreme plouă"
"ieri nişte oameni au murit visând"
-minunate rînduri.
cu mult drag, eu :D
diana
hei diana, mulţumesc frumos! :D
RăspundețiȘtergereSucces la toate examenele, Ancuțo! Soare!
RăspundețiȘtergeremulţumesc din suflet, Iulia! îţi mulţumesc că te gândeşti la mine, sper să vin cu veşti bune :)
RăspundețiȘtergereAbia aștept...
RăspundețiȘtergereAnca. Mă impresionezi.
RăspundețiȘtergereNu caut vorbe mari, să le spun, dar le caut. Le citesc.
Tu reuşeşti să faci în versuri ce demult încerc eu prin toate mijloacele să scriu. E artă şi te face altfel, te face ochiul acela excentric necesar.
Când ai vreme, să-mi citeşti poveştile. M+ar interesa eului tău.
Mă găseşti pe www.sufletetari.wordpress.com .
Să nu te opreşti din scris !
is de acord cu sufletetari. scrii minunat!
RăspundețiȘtergere