duminică, 27 noiembrie 2011

o Idee

Dumnezeul meu se numeşte Idee.
el ştie că oamenii trăiesc până mor
el nu e bărbat, dar nu e nici femeie
ci este, se pare, doar un amator.
ascuns undeva intre carne şi os
el stă şi veghează absurd la o moarte
ce-ncepe de sus şi se termină-n jos
şi ne parcurge pe rând, ca pe-o carte.
pagina douăzeci. aici mă aflu eu
încerc din răsputeri, dar nu mă pot ascunde
e scris chiar în prefaţă cum că Dumnezeu
nu pare-a se teme de cifre rotunde.

2 comentarii:

  1. Tuuu, Anca, eşti minunată! Îţi mulţumesc pentru că îţi aşterni aici firicele de suflet, aşa încât să le vadă şi alţii...aşa ca mine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc frumos, Alexa! Nu pot decât să mă bucur pentru cuvintele tale frumoase. Un Crăciun fericit şi multă iubire! :)

    RăspundețiȘtergere