există fiinţe pe care nu le vom uita niciodată, fiinţe a căror lipsă pe termen lung nu poate decât să ne facă să le iubim din ce în ce mai mult. iar el, leneş şi nesimţit cum era, mi-a încălzit de multe ori picoarele, mi-a tors la urechi ore în şir şi a suportat eroic toate jocurile copilăreşti la care a fost supus, înţelegând la un moment dat că există totuşi o mică legătură între numărul dinţilor pe care îi am şi felul în care gândesc.te pup pe năsucul tău mic, Nic! şi promit să nu-ţi mai prind coada în uşă niciodată!
frumos ai scris :)
RăspundețiȘtergere