vertical

azi nu mă mai agăţ de nimic
in cădere

 in felul ăsta vreau să aflu unde-ajung
renunţ la orice simţ,
(mai puţin la vedere)
 momentul meu e unic,
e liber
 şi
 p
r
e
l
u

n

g

dublă origine

m-am născut din roşu, fără vină
fiindcă n-am avut puterea să aleg,
însă ştiu că roşul, la lumină
e puternic, veşnic şi întreg /
m-am născut din întâmplare dintr-o sferă
chiar în liniştea perfectă dintre nori,
imi caut echilibru-n atmosferă
traversând incandescenţa de culori.

"M-am născut într-o oglindă / am să mor dintr-un reflex!"

soarta conştiinţei mele,
fără s-o exprim complex.

sfaturi de la locul faptei

ia să vezi ce întâmplare a putut să se petreacă,
cum stăteam pe-un colţ de soare, îmbrăcată într-o geacă,
mi-a şoptit încet o rază: "niciodată să nu crezi
în cel care nu visează în tăcute dup-amiezi,
sau in cel ce nu cuprinde infinitul cu privirea,
fiindcă nu cunoaşte jocul, poezia sau iubirea;
cu curaj creează-ţi vise, ele orice-ar fi nu pier
şi-ai să străluceşti mai tare decât mine sus pe cer."

(fiecare dintre noi are raza lui de soare. a mea are şi tunsoare! nu-i nici mică, dar nici mare, cât să-ncapă-ntr-o scrisoare.)