viața părea fără sfârșit, iar eu
înțelegeam din nu știu ce considerente
că-n tine s-a acuns de oameni dumnezeu.
în m-ul tău venos se anastomoza o lume
de sfinți, de dor și alte sentimente vaste
îmi pare rău că nu știu să te strig pe nume
deși m-aș ingropa in ea până la coaste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu