dialog cu mâini

Ştii,ai făcut bine că ai venit.Păşeşte şi lasă-mi te rog uşa aproape deschisă.astăzi nu vreau discutăm.astăzi doar ochii vorbesc. de aici poţi vedea răsăritul căzând peste toate lucrurile - un om pe care nu-l interesează lumina dimineţii, un pom, o siluetă. te simţi singur? uite, copacul desfrunzit pe care-l vezi,o să fie plin de păsări primăvara. o fereastră şi in spatele ei ploaia,amintirile din buzunare pe care le cauţi ca un nebun oră de oră cu vârfurile degetelor subţiri,inerte,îngheţate.ai auzit cum doare râsul meu? nu te aşteptam dar ai venit aici unde totul seamănă cu tine sau poate eu asemănări îţi caut. nici eu, nici tu nu ştim cum  şi când foc şi furtună ne-au unit pentru a ne nimici reciproc doar mâinile noastre au ştiut şi au dărâmat toate podurile,au ars toate drumurile ca să împiedice  orice intoarcere
în timp.