Când mâna-şi întinde mâna
Şi din gol loveşte gândul
Când pe cer n-apare luna
Când înghit pe loc pâmântul
Când în cerc mă-nchid eu toată
Râd şi sar de la ferestre
Lume-afară se arată
Şi m-asculţi ca pe-o poveste,
Când doar sufletu-i acasă
Şi eu fug şi n-aş mai sta,
Când cu fruntea cad pe masă
Şi aştept să vină ea,
Când cu capul greu de gânduri
Mă aplec să-ţi leg cuvântul
Dezlegat de-atâtea rânduri
Şi grăbit şopteşte vântul :
Eu cât crezi că mai aştept
Până îţi iei tu avântul
Să-i arunci săgeţi în piept
Şi apoi să faci pe sfântul ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu