Blogul Ancuţei
un jurnal de poezie
duminică, 2 ianuarie 2011
tu mă uimeşti cum poţi să naşti copii atât de paraleli şi lunea mă uimeşti cum mori calm pe faianţă nu înţeleg cum ne priveşti fără să simţi dureri şi spui că ce simţim noi oamenii nu are importanţă!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu