azi îmi fac din trup un templu
şi mă-nchid pe dinăutru
ca să simt, ca de exemplu,
cât de greu este pământul,
ce uşoară e uitarea
când un nume ai rămas
sau cum poate întâmplarea
să creeze un impas.
ochii mei vor fi lumina
nevazută-n timpul vieţii
peste care-au tras cortina
elefanţii sau... poeţii
mainile-mi vor fi o pânză
de păianjen falangid
care-n lipsă de zăpadă
se inalţă pe un zid
numai gândul meu, se pare
va rămâne tot ce-a fost,
amator de explorare
chiar şi fără adăpost