Ştiai ca oamenii se nasc din mere după nouă ani ?
şi plouă afară,alerg-alerg-alerg şi-ţi spun:
mai stai in mine ! nu pot sa te hranesc acum.
aş fi vrut să pot minţi, să pot vrobi mai tare,să pot simţi
ce dacă-mi probez acum rochiile în oglinda din hol?
tu nici măcar nu stii că rochiile mele îmi acopera ranile
piept, umeri, spate, coate, genunchii ma dor
parcă ştiai că nu cu săpun se spală moartea cârpelor
care ne-au şters podelele tristeţii în care ţi-ai vârât tu
bocancii grei si murdari şi zâmbetul înşelator.
O să mă laşi slabă cu rochii enorme în garderobă.
(şi încearcă să mai dormi noaptea,s-ar putea să nu mai poţi mânca mere a doua zi )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu