să ştii că-mi doresc libertarea dar spune,cui pot să o cer?
îmi sprijină scara pereţii să urc cât mai sus către voi
să-mi dea libertatea poeţii lipsiţi de dureri şi nevoi!
să pot să-i conving şi pe unii că-n moarte e totul firesc
cand gândul ca cercul inchide curajul să-ncerci să mai speri
când doar amintirea divide nevoi de plăceri şi dureri .
P.S :
poate că-n zilele de post, cu interesul meu boem
gândesc că nu mai are rost naşterea ta în acest poem
să ştii că iar îmi pare rău, sap grote-n cuvinte şi zac
nu ştiu de ce am aşteptat o sută de ani ca sa tac .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu