adevăruri

rugăciune dinspre degetul meu mic:
el nu simte dincotro vii,
eu nici atât nu simt 
ci zic
e cel mai umil când mâna se-nchină
dar n-a ajuns să vrea nimic
pe drumuri, la ore târzii
el pipăie mărul
şi strigă:
ce te uiţi, nu ştii că eu
vreau să-i studiez cotorul ?
dar îl iert pe visător,a uitat esenţialul
că sunt însuşi Creatorul!
trec mai sus de el
şi-ncerc
să mă-ntrec cu adevărul
însă ştiu că depărtarea
îmi încearcă răzgândirea
-n
rafturi cu zei
ce mimează răcoarea.