clipa Acum

La prima vedere, prezentul este doar unul dintre nenumăratele momente. Fiecare zi a vieții pare să fie compusă din mii de momente în care se întâmplă diverse lucruri. Și totuși, dacă te uiți mai atent, nu există un singur moment, etern ? Nu este viața întotdeauna "momentul de față" ?
Acest moment unic - clipa Acum - este singurul factor constant din viața ta, singurul lucru de care nu ai cum să scapi. Indiferent de ce se întâmplă, indiferent de cât de mult se schimbă viața ta, un lucru e sigur : este mereu clipa Acum.
Din moment ce nu poți scăpa de această clipă, de ce să nu o întâmpini cum se cuvine, de ce să nu te împrietenesti cu ea ?
Momentul prezent este asa cum este. Întotdeauna. Poti să îl lași să fie așa cum e ?

(când liniștea vorbește)

despre ferestre

puterea inimii există  când ai o inimă de piatră(singura ce pe pamant orice ar fi rezistă ) si
o porți cu tine în buzunar înfașurată în batistă
în mersul tau  pe străzi hoinar...

iar dacă-n adâncul nopții se ivește o fereastră
luminată si pătrată roșie sau chiar albastră, 
tu izbește-o cu-a ta piatră până țăndări se transformă
și păstrează dacă poți cea mai mică din bucați. 

și atunci de recunoști moartea ce se-ascunde-n tine,
uiti încet de tot ce-a fost și-ntelegi că ce se-ntâmplă
n-a avut nicicând un rost...
eu de azi în orice seară o să-mi țin fereastra-nchisă,
luminată și albastră-n caz că o vedeți  de-afară,
să aruncați in ea inima voastră ! 

(ferestrele sufletului se deschid cu inima)

liber şi frenetic

Astăzi îmbrac rochii prea lungi si speranţe prea strâmte, fuste prea fanteziste şi realităţi desfrunzite, cămăşi prea cuminţi şi gânduri  bizare. Încerc tentaţia de a renunţa la mine fără să cer nimic în schimb şi încerc tentaţia de a cere tot şi a-mi rămâne şi eu mie, întreagă.

Nimeni nu realizează că unii oameni consumă o energie enormă doar ca să fie normali.

posibilitate

pe traiectoria glonţului te-ntâmpin grăbit
şi nu-i timp să-mi spui cuvinte la ureche,
cu aceiaşi doi ochi, cu acelaşi clipit
şopteşti despre rime ce nu au pereche.

acelaşi scris pe negrul perete scrijelit
permite simţului să fractureze lumina,
când visul stă ascuns sub pernă netrăit
când tot ce nu vedem afectează retina.

tu-ncearcă să sprijini pe umeri  fericirea
cu care-ai frânt în anotimpuri gânduri
şi-n precizia gloanţelor ce lovesc amintirea
găseşte-ţi un loc măcar printre rânduri.

Nepotrivire

Noi suntem ca un magazin de incălţăminte cu vitrine mari care expun perechi perfecte-tu stângul,eu dreptul- unde toată lumea intră, priveşte, alege, probează,defilează. Nu toţi cumpără iar pe mulţi dintre cei care cumpără îi bat apoi pantofii . Ştiai şi tu, să îţi cumperi pantofi e ca şi când ai inventa locul Faptei , să ajungi inaintea victimei, să poţi să alegi spectatorii.

nu vine nimeni

ssssstop !
cu un scrâşnet metalic se opreşte câmpul de maci
in albastrul timpului şi zbor, nu sar şi merg, alerg
şi taci
şi-ţi spun cu voce tare că astăzi mi-e mai bine
respiri si ma privesti , e tot ce poţi să faci
si mâine o s-astept să ai nevoie de mine
deşi mă mângâie patru anotimpuri de-odată
cine vine ?

de dimineaţă

-ce se intamplă când cuvintele ţi se par prea sigure ?

-păi te trezeşti de dimineaţă cu buzele muşcate

 şi-ncepi să te intrebi te întrebi de ce.

între timp

Între două respiraţii e doar timpul,suntem noi
Între pereţii mei şi-ai tăi alerg desculţ spre casă,
Între un ceai si o cafea sunt două perne moi
Între cei doi îndrăgostiţi tăcerea mă apasă.

Între galben şi albastru stă tăcut cuvântul
Între ploaie şi-o umbrelă sunt întotdeauna doi
Între câmpuri,printre gânduri, bate vântul
Între calmul meu şi-al tău stau ochii goi.

Între mâine şi acum e întotdeauna noapte
Între-o floare şi un măr descoperi nemurirea
Între somnul meu si visul tău sunt şoapte
Între mine şi-ntre tine s-a ascuns iubirea.

ce de...

De ce de ce de ce de ce de ce de ce de ce de ce de ce ?

Lipsa asta a sensului din mine,din tine si din orice

Are atata  sens ?

despre mere

Ştiai ca oamenii se nasc din mere după nouă ani ?
şi plouă afară,alerg-alerg-alerg şi-ţi spun:
mai stai in mine ! nu pot sa te hranesc acum.
aş fi vrut să pot minţi, să pot vrobi mai tare,să pot simţi
ce dacă-mi probez acum rochiile în oglinda din hol?
tu nici măcar nu stii că rochiile mele îmi acopera ranile
piept, umeri, spate, coate, genunchii ma dor
parcă ştiai că nu cu săpun se spală moartea cârpelor
care ne-au şters podelele tristeţii în care ţi-ai vârât tu
bocancii grei si murdari şi zâmbetul înşelator.
O să mă laşi slabă cu rochii enorme în garderobă.

(şi încearcă să mai dormi noaptea,s-ar putea să nu mai poţi mânca mere a doua zi )

si mai vine ?

n-am clipit,n-am respirat si n-am niciun predicat

....................................

-stai sa vezi ce s-a-ntamplat! nici nu stii cine-a plecat !
-a plecat? cine-a plecat ?
-ea, care ne-ndeparta ori de cate ori vroia
dar  tot ea ne-apropia si-a stat cu noi,si-am stat cu ea.

-si ce stii de ea, se-ntoarce ?
-nu prea stiu,dar eu n-as crede
de cand nu mai suntem trei
se face ca nu mai vede.

si chiar de-o s-o vezi acum
mai bine n-o introci din drum
si ti-am zis,nu sunt nebun
dar se-ntoarce ea oricum!

dar tu sa nu faci ca mine,
daca vrea sa vina,vine
s-o obligi nu poti, reţine
nu depinde doar de tine.

.....................................

tie iti spun in secret,
chiar de-ar fi sa fie-asa
n-au plecat nici el,nici ea
a plecat altcineva ! 

(dragostea)

all you need is to..

be gentle, be human, share your feelings, be friendly and respectful, be responsible and correct, open your heart and mind and you will find heaven on earth, heaven is so close to you if you open your eyes and soul.




"Once in his life, every man is entitled to fall madly in love with a gorgeous redhead", says Lucille Ball

stii ca..

In esenţă lucrurile sunt simple,
nu vorbesc despre cele pe care le ştii deja
dar am citit undeva că mâinile
arată schimbările în oameni,
arată grijile şi experienţele lor,
mâinile întotdeauna se schimbă,
iar ochii tai luminosi,ai mei
neschimbati
rămân aceiasi mereu.

in tacerea asta locuiesc eu

Eu am pentru realitate o versiune a mea mult mai instabilă , mult mai predispusă emoţiilor. Iar tu, înainte de a spune ceva mai bine nu mai spune nimic. Poate avem ceva de rezolvat, ceva grav cu implicaţii ascuţite, ceva foarte evident. Vântul m-a întrebat dacă mai am de aruncat cuvinte pe stradă i-am spus că trebuie să te vad neaparat dar eu stiu ca zilele nu se numără,zilele au numărul lor şi nu pot fi încurcate.Oricum,ziceam şi eu aşa…de parcă n-aş avea destulă vină că atunci când zâmbesc te mint că mi-e bine.Dragostea ta e un oraș cu furnici și vrăbii,străzi, baruri, cartiere, limite de viteză, închisori și iluzii si nici un loc pentru mine în toate acestea.Diminetile mele se intorc acum catre nord.
Simţi?
..nervii se clatină-n vânt, nu plopul.

self promotion II