cartea noastră e scrisă într-o mie de ani
iar la mijloc e prinsă cu un şir de vulcani.
dacă-i laşi să erupă fac din lava încinsă
lumânare aprinsă pentru contemporani
cartea noastră e scrisă intr-o mie de limbi
soarta ne-a fost decisă, nu-ncerca să o schimbi
dac-aş ştii măcar una, dânsa mi-ar fi sicriu
aş fi viu totdeauna doar să pot s-o rescriu
cartea noastră nu are început sau sfârşit
însă vrea cu ardoare un final fericit .
de cuvinte ne prindem, te ascunzi, mă ascund
fără graniţe tindem la-nţelesul profund
Te iubesc, Ancuta...
RăspundețiȘtergereiulia, mă scurg sub scaun de la cuvintele astea! :D
RăspundețiȘtergereCe ziceai ca faci tu?
RăspundețiȘtergerehm...
:)
of, momentan mă chinui cu matematica asta, cu bacul, admiterea, etc
RăspundețiȘtergere