e destul de năzdrăvan
nu m-ascultă, nu învaţă,
seara doarme pe tavan
nu vorbeşte, nu se spală
e mai mult decât sălbatic
acuzând că sunt duală
iar el este telepatic
de pedepse să n-audă
plânge, ţipă şi mă roagă
să nu fiu aşa de crudă,
să-l ajut să se-nţeleagă.
azi, ca-n orice dimineaţă,
m-a scuipat, m-a tras de păr
şi de trup mi se agaţă
ca de-un mare adevăr
nici nu pot să plec de-acasă
că mă-ntreabă "un' te duci?"
"uite, anca, (spune mama)
creşte precum îl educi!"
haha, ce imi place asta! >:D<
RăspundețiȘtergereE-o poezioara frumoasa si care-mi place! Iarta-ma daca-s par prea ascutita, nu mi-am propus sa fiu asa... dar cred ca asa a iesit.
RăspundețiȘtergereM-a amuzat dialogul despre pat, m-a amuzat sa spun in felul meu ca nu a mai ramas nimic de spus in cauza...
:)
vă mulţumesc frumos!
RăspundețiȘtergerenu-i nimic, măi iulia :)
:D mi-a plăcut!
RăspundețiȘtergereşi dialogul cu şerban, la fel!
e minunat.
diana
îţi mulţumesc frumos, diana :D
RăspundețiȘtergereCati ani ai tu, Ancuta?
RăspundețiȘtergereunii zic că 19, în vreo două zile, eu mă fac că nu ştiu
RăspundețiȘtergereFugi, ma, e ziua ta poimaine? Sigur nu e ziua blogului tau, ca observ ca pe aici se aniverseaza si ala...?
RăspundețiȘtergere:)
sigur nu e ziua blogului meu :D
RăspundețiȘtergereO sa-ti spun la multi ani, sa stii! Ca sa ti-i asumi!
RăspundețiȘtergere:)
Responsabilo!
merci,merci! mi-i asum, n-am încotro :)
RăspundețiȘtergere