sâmbătă, 12 martie 2011

despre prietena mea

poeziei ştiu că-i place
să privească oameni goi
să-i dezbrace,
să-i atace,
să-i arunce la gunoi.
doar cu mine a fost blândă,
o iubesc şi eu nespus
mai ales când mă confundă
chiar cu unghiul ei opus.



6 comentarii:

  1. Imi place rima ta...cat despre prietena poezie, pentru mine chiar ca e indispensabila :)
    Nu-mi pot exprima sentimentele altfel decat prin poezie si cantec. Si cum nu pot canta, mi-a ramas doar poezia :D

    RăspundețiȘtergere
  2. mulţumesc, eu mai şi cânt dar am grijă să nu mă audă decât pisica :D

    RăspundețiȘtergere
  3. :))
    Mie in generala mi s-a spus sa nu cant pentru ca stric totul si fac clasa de ras. Presupun ca aveau dreaptate dar nu eram eu de vina. Nu cerusem eu sa fac ore de muzica :D :(

    Singurul loc in care pot canta linistit este stadionul de fotbal :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu-i place ei numai ce ... ai scris tu in prima parte si o dovada esti chiar tu (si chiar tu din ultima parte...)

    RăspundețiȘtergere
  5. ai de capu' meu,cat ii de tare! tu esti geniala,fiinto! foarte faina poezia.jos palaria! :-B

    RăspundețiȘtergere