şapte ani şi-ncă ceva

Când mâna-şi întinde mâna
Şi din gol loveşte gândul
Când pe cer n-apare luna
Când înghit pe loc pâmântul

Când în cerc mă-nchid eu toată
Râd şi sar de la ferestre
Lume-afară  se arată
Şi m-asculţi ca pe-o poveste,

Când doar sufletu-i acasă
Şi eu fug şi n-aş mai sta,
Când cu fruntea cad pe masă
Şi aştept să vină ea,  

Când cu capul greu de gânduri
Mă aplec să-ţi leg cuvântul
Dezlegat de-atâtea rânduri
Şi grăbit şopteşte vântul :

Eu cât crezi că mai aştept
Până îţi iei tu avântul
Să-i arunci săgeţi în piept
Şi apoi să faci pe sfântul ?

post mortem

Reţine, rar mă confesez..
M-am gândit bine-nainte
Şi aş vrea să exersez
Versul tău fără cuvinte

Gândul tău fără idei
Mersul tău fără de paşi
Uite,visele de-mi iei
Amintirea să mi-o laşi

Ia-mi păcatele mai grele
Lasă-mi doar ce se cunoaşte,
Moartea gândurilor mele
Înainte de-a se naşte...

dialog cu mâini

Ştii,ai făcut bine că ai venit.Păşeşte şi lasă-mi te rog uşa aproape deschisă.astăzi nu vreau discutăm.astăzi doar ochii vorbesc. de aici poţi vedea răsăritul căzând peste toate lucrurile - un om pe care nu-l interesează lumina dimineţii, un pom, o siluetă. te simţi singur? uite, copacul desfrunzit pe care-l vezi,o să fie plin de păsări primăvara. o fereastră şi in spatele ei ploaia,amintirile din buzunare pe care le cauţi ca un nebun oră de oră cu vârfurile degetelor subţiri,inerte,îngheţate.ai auzit cum doare râsul meu? nu te aşteptam dar ai venit aici unde totul seamănă cu tine sau poate eu asemănări îţi caut. nici eu, nici tu nu ştim cum  şi când foc şi furtună ne-au unit pentru a ne nimici reciproc doar mâinile noastre au ştiut şi au dărâmat toate podurile,au ars toate drumurile ca să împiedice  orice intoarcere
în timp.

21,23

Pentru cel mai vechi ca mine
Mai vechi decât insăşi luna
Vârsta nu ne aparţine, 
Noi ne ştim dintotdeauna.

Ăsta-i timpul, relativ
Uite-l, seamănă cu mine
Tu în el te simţi captiv
Ora stă să ţi se-nchine.

Matematică sau timp
Astăzi numărăm într-una
Şapte,paişpe, douăşunu
Pentru tine sunt totuna.

Cu mult drag,în astă noapte
Îţi urez un lucru cert..
Încă multiplii de şapte
Pe la opt fără un sfert.

Ce-a ieşit dintr-un catren
Că şi eu mă mir acuma
Dacă nu m-opresc mă tem
C-o să mă întrec cu gluma!

21. 23.12.2010

joc cu mere

Hai s-arunci cu mere-n mine
Să-mi azvârli în omoplaţi,
Mărul să se rupă-n două
Noi să stăm îmbrăţişaţi.

Să tresar,să simt durerea
Să mă rup şi eu în două
Jumătăţi ce în căderea
Lor se rup din nou in nouă.


Daca mor,tu să mă naşti
Altfel mă supăr  pe mere
Sau te plictiseşti şi caşti
 Cand sunt oarbă in cădere ?

Anunţ! :

mi-am pierdut calitatea, păstrată în colţ de ungher
să ştii că-mi doresc libertarea dar spune,cui pot să o cer?
îmi sprijină scara pereţii să urc cât mai sus către voi
să-mi dea libertatea poeţii lipsiţi de dureri şi nevoi! 

să-mi dea bucuria nebunii, să pot să ucid ce-mi doresc
să pot să-i conving şi pe unii că-n moarte e totul firesc 
cand gândul ca cercul inchide curajul să-ncerci să mai speri
când doar amintirea divide nevoi de plăceri şi dureri .

P.S :
poate că-n zilele de post, cu interesul meu boem
gândesc că nu mai are rost naşterea ta în acest poem
să ştii că iar îmi pare rău, sap grote-n cuvinte şi zac
nu ştiu de ce am aşteptat o sută de ani ca sa tac .

avânt

sap în lacrimă o treaptă
s-ating ochiul din triunghi
ce de-o viaţă mă aşteaptă
să-i simt unghiul ca un junghi!

tempo-rar

tu te miri de unde vin
dar nu poţi să înţelegi
poezia mi-e destin ,
joc cu numere întregi.
şirul de omizi în comă
mă întreabă răspicat:
are sufletul aromă 
sau gust de bicarbonat?
are viaţa ta o viaţă
de trăit şi-abandonat,
are fericirea gene
şi buze de ruinat ?
nu-mi ajunge nemurirea
şi nicicând n-aş fi aflat
de-ascunzi mările-n privire
sau iubiri de neiertat.
când îmi ceri nebănuitul
uneori eu simt din ton
nu exist, nu insista
nu exist căci trupu-i zvon!
 

adevăruri

rugăciune dinspre degetul meu mic:
el nu simte dincotro vii,
eu nici atât nu simt 
ci zic
e cel mai umil când mâna se-nchină
dar n-a ajuns să vrea nimic
pe drumuri, la ore târzii
el pipăie mărul
şi strigă:
ce te uiţi, nu ştii că eu
vreau să-i studiez cotorul ?
dar îl iert pe visător,a uitat esenţialul
că sunt însuşi Creatorul!
trec mai sus de el
şi-ncerc
să mă-ntrec cu adevărul
însă ştiu că depărtarea
îmi încearcă răzgândirea
-n
rafturi cu zei
ce mimează răcoarea.

personale

acum ia-ţi haina mai bine şi du-te,
e prea multă toamnă de-aici înainte
cine te-ndrumă pe drumuri ştiute
când noi rămânem fără cuvinte ?

indiciu

de sprijin patru pereţi pe sufletul meu tu eşti tavanul sau podeaua pe care
alunec şi cad, mă lovesc mai mereu dar nu cunosc cale de renunţare.. 
zi de zi zac aici, între patru pereţi şi m-ascund. doar tu ştii unde sunt
mă priveşti uneori,cu privirea mă-gheţi,glasul tău îl aud chiar şi de sub pământ
ca prin vis tu mă strigi,eu tresar tremurând:
cat de singur si trist e un om in mormant?

rezonanţă

in timp ce animalele toate din tine supravieţuiesc impactului adânc al furtunii inăuntrul tău
şi de spaimă îţi mănâncă ochii si numele
pe 23 octombrie oamenii incep să fie fericiţi!!

de la nord spre sud

la cercul polar
 2 000 m altitudine
te simt pe gânduri
perpendicular,
aşezat la
jumătatea distanţei dintre tine şi-adevăr
0 grade latitudine
mănânci un măr
şi spui cu atitudine:
unei vulpiţe polare ca tine
pun pariu că-i stă mai bine
aici la mine
la ecuator !

trecătoare

uşi trântite din trecut
pentru ce le mai deschizi?
pentru ce păşeşti tăcut
cu privirea în oglinzi ?
pentru ce aştepţi să vină
fericirea din senin ?
ea nu vine fară vină
şi durează prea puţin. 

Strig!!

16 SEPTEMBRIE GROAZNIC !!!!!!!!!!!!!