miercuri, 13 aprilie 2011

cRima

prin deşertul minţii mele
umblu numărând nisipul.
sclav al patimilor grele,
mi-am pierdut prin cifre chipul.
tu îmi tulburi conştiinţa,
poate de-asta rătăcesc
dar n-o să-mi opreşti dorinţa,
să ucid e omenesc.
crima din monotonie, asta m-a făcut erou
 recunosc, am o manie! e de bine?
e de rău?

9 comentarii:

  1. Mă, tu citesti prea mult Camus! Vă intreabă la scoală? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. încă nu m-am apucat de Camus, de când zic că încep Străinul ăla...
    nu ne întreabă, dar m-a pus proful de filozofie să îl citesc ca să avem despre ce discuta. să vezi atunci! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai, mă! Si la ora asta stai tu trează, licurici?

    RăspundețiȘtergere
  4. ... multe coincidente, o să te surprindă! :)
    Mă rog, o să-ti facă placere...

    RăspundețiȘtergere
  5. păi chiar m-aţi făcut curioasă. am auzit asta de la două persoane diferite.

    acum mi-am treminat treburile pe ziua de azi..adică de ieri şi ma duc la culcare.
    noapte bună :)

    RăspundețiȘtergere