pentru fluturii idealişti

am fost un fluture idealist candva, dar zi de zi, problema se-agrava. atunci a trebuit să fac ceva şi azi n-am aripi, dar te rog, nu mă-ntreba. eu nu am fost de-acord să mi le rupă societatea când m-a pus sub lupă. acum, inchisă în cutia ce-o astupă, pot cugeta că doar cu asta se ocupă. în jurul meu sunt mii de exponate, unele mari, altele mici, uscate, aici ajungem toţi şi din păcate nici dracul dacă vrea, nu ne mai scoate. eu sunt colecţionarul de idei, eu ştiu că e suficient numai să vrei să-ţi faci din pasiune obicei şi să ucizi, dar să nu ai temei. din zbor şi din aripi de fluturi cu pene, creez universul lipsit de probleme, creez nemurirea, e încă devreme să uit că iubirea de oameni se teme.. îmi fuge privirea spre alte poeme ce-mi scriu amintirea cu vârfuri de gene, cunoşti sacrificiul iubirii supreme ? nu-ţi trebuie arme, ci gânduri extreme, simţirea nu doarme, sunt false dileme
când mii de emoţii pulsează prin vene, renunţă la lume cât poţi de devreme,
ucide toţi hoţii de fluturi cu pene !!