vineri, 15 aprilie 2011

mă mut

la bordul alb al navei noastre
am îmbarcat toţi pinguinii
şi toate visele albastre,
iar pe motanul Frank îl cresc vecinii.
- plecaţi  la polul nord, sau unde mergeţi?
eu cu aşa plimbări nu sunt de-acord,
cine ne mai iubeşte dacă voi vă pierdeţi?
măcar putem urca şi noi la bord ?

dar nu plecăm , vecină, ţi se pare
doar ne mutăm puţin de-aici din bloc
vezi nava asta? nici nu circulă pe mare
ci doar  în lumea unde poţi trăi prin joc

noi o să fim străini în lumea voastră,
unde plecăm miroase-a măr şi îngeri,
cândva o să mă nască dintr-o coastă
cel care împotriva mea depune plângeri.

nu vreau să ştiu că te-am lăsat în urmă tristă
ne revedem peste un an sau peste douăzeci
te rog eu, scoate-ţi nasul din batistă,
ştii că vecinii au şi ei un loc de veci?

8 comentarii:

  1. Bun!
    Am aflat ieri un banc cu Adam si Eva. Tot bun... O să ti-l spun într-o zi...

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-l spui, mi-l spui?
    te rooog, dulce ca o savarină :D

    RăspundețiȘtergere
  3. În rai, Dumnezeu, Adam, Eva... - Dragii mei, zice El, au mai rămas două lucruri...
    - Care, Doamne, care...?
    - Primul, să faci pișu din picioare. Cine se înscrie?
    Adam, imbujorat, fericit: - Eu, Doamne, mie dă-mi-l!
    Fuge, țopaie, face pișu pe plajă, își scrie numele, scrie si Domne, te iubesc! , scrie de toate exact în acest fel, e însuși extazul, în sfîrsit, o fericire să-l privesti...

    ...Eva, înspăimântată, cu buzele albe: - Doamne,... cam... cam care ar fi și al doilea... pentru mine...
    - Creier, Eva...
    Creier

    RăspundețiȘtergere
  4. ... să nu râzi! Ăsta e un banc trist. Suferintele lumii nu vin din suflet, vin din creier. Adam AVEA suflet când i-a suprapus Dumnezeu niște calități :)...

    Iar ăsta e un banc foarte adevărat. Nu zice Talmudul că Dumnezeu numără lacrimile femeilor? (pe-asta o stiu dintr-un film, hihi)

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine, bine. Nu râd, ai dreptate. îmi pare rău pentru săraca Eva, dar ce vină are ea?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nimeni n-are vină, dar toti trebuie să plătim... noroc că-i usor, nu trebuie decât să trăim (si cântarul se încarcă, balanta se echilibrează)... Si asta-i chiar frumos!

    RăspundețiȘtergere
  7. Poezia asta e scrisa de tine? E foarte frumoasa...

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Andreea, toate poeziile de pe blog imi apartin. Iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere