4.04

când cerul albastru ridică din umeri

cutremură ploaia, apoi primul nor

apare şi-i spune: -să nu-nveţi să numeri

căci cel care-nvaţă va fi muritor !

şi cine-şi doreşte un cer care moare,

un cer care nu este veşnic albastru?

învaţă cuvântul, îţi dă el culoare,

îţi este salvare în caz de dezastru.

iar cerul, îndată, precum spuse norul

renunţă la zile, la ani şi la veri

renunţă la pomi, la copii şi la dorul

ce toamna-l coboară-n livada cu meri.

acum numai păsări mai caută cerul,

albinele uită de floarea vieţii,

şi-mbătrâneşte-n tufiş rinocerul

când simt cum se-nalţă în mine pereţii