despre ce e necesar

"daţi-mi un medicament să mă vindece de lume
de momentul trist prezent, de un sentiment anume
am nevoie de cuţite să trezesc ce-i rău în mine
să ucid minţi amorţite şi să nu mă pot abţine

vreau o margine de scut să mă apere de gândul
dureros ce-l simt acut,că îmi vine cândva rândul
şi o mână să m-ajute să pot şterge din trecut
toate faptele urâte şi păcatul c-am crescut "

sunt cuvintele rostite de un domn bătrân şi trist
cu sprâncenele unite, agresat de-un poliţist
pentru el viaţa inseamnă mai puţin decât o pâine
o jachetă jupuită, un carton, un gând şi-un câine

poate că medicamentul o să strige spre cuţit:
să nu faci pe inocentul, să nu spui că n-ai simţit
vreo durere fără mine, eu sunt cel ce a luptat
frica vieţii să-ţi aline, numai eu te-am ajutat!

scutul însă se revoltă, îşi cunoaşte misiunea
apărării şi dezvoltă doar luptând,compasiunea
dacă n-ai simţit durere, spune mâna de pe scut
bucură-te în tăcere, trupul tău a renăscut

raportând viaţa reală la aceste întâmplări,
tratamentul e o sfoară ce te scapă de urmări
un cuţit care ucide este insăşi mintea ta,
apoi scutul coincide cu problema cea mai grea:

dacă nu îţi găseşti rostul,s-ar putea să te trezeşti
aşteptând ceva ca prostul, neputând să-tenveleşti
cu iubirea ce e scutul cel mai important în viaţă
şi ajungi necunoscutul care-ntinde mâna-n piaţă

care n-a simţit iubirea, care e al nimănui
pentru care amintirea stă pe frunte drept cucui
care a trecut prin viaţă spectator, fără spectacol
şi-a ajuns într-un final cu un rol, dar de obstacol