între timp

Între două respiraţii e doar timpul,suntem noi
Între pereţii mei şi-ai tăi alerg desculţ spre casă,
Între un ceai si o cafea sunt două perne moi
Între cei doi îndrăgostiţi tăcerea mă apasă.

Între galben şi albastru stă tăcut cuvântul
Între ploaie şi-o umbrelă sunt întotdeauna doi
Între câmpuri,printre gânduri, bate vântul
Între calmul meu şi-al tău stau ochii goi.

Între mâine şi acum e întotdeauna noapte
Între-o floare şi un măr descoperi nemurirea
Între somnul meu si visul tău sunt şoapte
Între mine şi-ntre tine s-a ascuns iubirea.

ce de...

De ce de ce de ce de ce de ce de ce de ce de ce de ce ?

Lipsa asta a sensului din mine,din tine si din orice

Are atata  sens ?

despre mere

Ştiai ca oamenii se nasc din mere după nouă ani ?
şi plouă afară,alerg-alerg-alerg şi-ţi spun:
mai stai in mine ! nu pot sa te hranesc acum.
aş fi vrut să pot minţi, să pot vrobi mai tare,să pot simţi
ce dacă-mi probez acum rochiile în oglinda din hol?
tu nici măcar nu stii că rochiile mele îmi acopera ranile
piept, umeri, spate, coate, genunchii ma dor
parcă ştiai că nu cu săpun se spală moartea cârpelor
care ne-au şters podelele tristeţii în care ţi-ai vârât tu
bocancii grei si murdari şi zâmbetul înşelator.
O să mă laşi slabă cu rochii enorme în garderobă.

(şi încearcă să mai dormi noaptea,s-ar putea să nu mai poţi mânca mere a doua zi )

si mai vine ?

n-am clipit,n-am respirat si n-am niciun predicat

....................................

-stai sa vezi ce s-a-ntamplat! nici nu stii cine-a plecat !
-a plecat? cine-a plecat ?
-ea, care ne-ndeparta ori de cate ori vroia
dar  tot ea ne-apropia si-a stat cu noi,si-am stat cu ea.

-si ce stii de ea, se-ntoarce ?
-nu prea stiu,dar eu n-as crede
de cand nu mai suntem trei
se face ca nu mai vede.

si chiar de-o s-o vezi acum
mai bine n-o introci din drum
si ti-am zis,nu sunt nebun
dar se-ntoarce ea oricum!

dar tu sa nu faci ca mine,
daca vrea sa vina,vine
s-o obligi nu poti, reţine
nu depinde doar de tine.

.....................................

tie iti spun in secret,
chiar de-ar fi sa fie-asa
n-au plecat nici el,nici ea
a plecat altcineva ! 

(dragostea)

all you need is to..

be gentle, be human, share your feelings, be friendly and respectful, be responsible and correct, open your heart and mind and you will find heaven on earth, heaven is so close to you if you open your eyes and soul.




"Once in his life, every man is entitled to fall madly in love with a gorgeous redhead", says Lucille Ball

stii ca..

In esenţă lucrurile sunt simple,
nu vorbesc despre cele pe care le ştii deja
dar am citit undeva că mâinile
arată schimbările în oameni,
arată grijile şi experienţele lor,
mâinile întotdeauna se schimbă,
iar ochii tai luminosi,ai mei
neschimbati
rămân aceiasi mereu.

in tacerea asta locuiesc eu

Eu am pentru realitate o versiune a mea mult mai instabilă , mult mai predispusă emoţiilor. Iar tu, înainte de a spune ceva mai bine nu mai spune nimic. Poate avem ceva de rezolvat, ceva grav cu implicaţii ascuţite, ceva foarte evident. Vântul m-a întrebat dacă mai am de aruncat cuvinte pe stradă i-am spus că trebuie să te vad neaparat dar eu stiu ca zilele nu se numără,zilele au numărul lor şi nu pot fi încurcate.Oricum,ziceam şi eu aşa…de parcă n-aş avea destulă vină că atunci când zâmbesc te mint că mi-e bine.Dragostea ta e un oraș cu furnici și vrăbii,străzi, baruri, cartiere, limite de viteză, închisori și iluzii si nici un loc pentru mine în toate acestea.Diminetile mele se intorc acum catre nord.
Simţi?
..nervii se clatină-n vânt, nu plopul.

self promotion II

film surdo-mut

primul vers eşti tu.

e dupa amiaza gri de noiembrie

si ploaia te face sa poftesti la cuvintele mele

dulci

încearca să ghicescesti
dacă azi voi purta rochia roşie cu buline
dar nu te gândi la mine ca la un film 
turnat într-o limbă necunoscută
pe care încerci să-l pricepi din imagini.
..................................

spuneai să nu-mi las picioarele afară 
să nu-mi las vreo toamnă la întâmplare

sa nu fac lumina

lumina face rau la poezie.
nu mă mai interesează știrile şi nici de ce se claxonează in trafic
ultimul vers esti tu
apoi adorm.

[nu o să nu las toamna afară în curte,o aduc cu mine.intru pe geamuri sau pe coşul casei,poti sa ma primesti
nu am bagaje prea multe...întâmplări fabuloase, un câine schilod 
autostrazi,beculetele de craciun si o fericire ce nu o pot defini.]

“Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatura, ci astern in aceste file o mare pasiune care altfel ar fi ramas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina – lumina le omoara.” (Invitatie la Vals)

noiembrie sunt eu

Azi de dimineata autobuzul era gol.Ma gandeam ca poate am gresit eu ziua..Am adormit...Cand am deschis ochii,geamurile erau aburite.Oamenii îşi băgau coatele unii în ceilalţi..

-Dar despre ce vorbim aici?

-Despre nimic.Ar fi trebuit să îţi povestesc ceva amuzant.Sau hai mai bine..

-Ce ii leaga pe oameni? ..ma intrebi.

-Ce-i leagă pe oameni? Intâmplarea.Când mă lovesc de tine pe holurile lungi scap hârtiile şi tu te grăbeşti să mi le ridici.Eu nu m-am lovit niciodată de tine...Ma rog,atunci doar mi-am imaginat asta.Probabil întâmplarea nu există iar pe noi nu ne leagă nimic.

-Esti fericita?

-Ieri am primit un cadou....nu l-am desfăcut. L-am ascuns în şifonier. O să aştept. 

-Nu mi-ai răspuns la intrebare. Dar ce aştepţi? 

-O zi în care o să îmi doresc un cadou şi nu o să fie nimeni să îmi dea unul. atunci voi desface funda şi voi rupe hârtia încetişor ca toată aşteptarea asta să aibă un sens.

-Deci esti fericita?

-Oamenii din oraşele noastre nu pot fi fericiţi pentru că ei nu ştiu ce înseamnă cuvântul acesta, sunt doar oameni pentru mai târziu dar nu va fi târziul nostru...

-Am inteles,eviti sa imi spui.

-Nu,o sa iti spun alta data.Ai un fel ciudat de a ma privi.Luptele importante se dau numai noaptea,e un fel de concesie ca să nu vezi faţa învinsului sau ranjetul învingătorului.Intelegi ce vreau sa spun?

-Uneori.

-Atunci poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim.Poate că nu aș mai scrie mii și mii de cuvinte din care să nu înțeleagă nimeni nimic.Ce vrei sa facem?

-Hai sa ne jucam un joc nebun,sa provocam dezastre la nivelul celulelor tactile.

-Ce ai zice ca azi vanam dragoni ?

sau hai mai bine sa consturim un cer

rosu

si nergu

si albastru

sau poate

alb !

- Toate astea degeaba.O sa ne intalnim iar si iar in mod ironic la finalul cuvintelor mele.Nu crezi?

20

uite,puţin mai încolo în octombrie,
cand ploaia nu mai ştie de glumă,uit pur şi simplu ce va urma.
in timp ce moartea joacă table în faţa blocului şi băieţii cred că e doar o tipă marfă,pot sa simt cum viata aluneca de pe mine ca o rochie.tu nu poti sa prinzi intre degete simplitatea unui apus,eu pot sa cred ca o sa poti sa traiesti pana la moarte.

stii ? e exact ca perdeaua aia de la balcon, albă, fadă, oraşul nu se vede prin ea, şi de cele mai multe ori te caut prin ceaţa care-mi îmbâcseşte sângele, aş fi vrut să îţi spun asta printr-o scrisoare trimisă prin poşta clasică, să facă două săptămâni pe drum, curierul să moară şi tu să aştepţi până când sub piele îţi vor apărea continente, păduri amazoniene.

e un fenonem normal pentru tine si stii ca asta nu depinde de un organ al trupului, în mod fals îi atribui stimulente.ceva te da de gol- golul din torace-se vede prin el până dincolo de Bucureşti, niciun folos, camera mea tot din beţe de chibrit rămâne
şi în fond în spatele meu aceeaşi cuşcă cu lei.

undeva la jumatatea distantei dintre noi e cel mai bine.acolo nu se moare niciodata de la timp.

"Nu este obligatoriu cuvantul sa fie potrivit starii de spirit,nici iepurele nu este obligatoriu naturii."

|| |||

n-ai inteles de ce-am venit,

de ce-am ramas cand m-ai chemat,

n-ai inteles de ce-am plecat

iar tu nu m-ai gonit.

n-ai inteles de ce-am venit,

n-ai inteles de ce mi-e greu,

de ce-am luat cu mine norul,

n-ai inteles ce-nseamna zborul.

caci eu eram si tu si eu

si-ai inteles de ce e greu.

We might as well be strangers

Liniştea asta stă ca o cioară pe gardul spitalului.hai să ne prefacem morţi sub botul acestei dimineţi urâte fericiţi că nimeni nu ne dă voie să fim dar suntem.îţi aminteşti atunci când credeam în lucruri total banale,cum ar fi ploile acide,patrupezii cu cinci picioare,acizii dezoxiribonucleici,discuţiile cu temă astrologică ? biletele pe care le-am compostat şi pe care le-am lăsat pe scaune la sfârşitul călătoriei pentru a le putea folosi şi alţii ? dar acum nu pot înţelege de ce mă tragi de picioare înapoi pe pământ de fiecare dată vin amintiri izbindu-se violent de retină de atunci de cand ne sfâşiam ego-urile,ne înfrângeam principiile sub cearşafuri roşii.
Azi de dimineata stateam la coada la farmacie si stafida din spatele meu nu s-a abtinut de la a face comentarii inutile! " ia uitati-va si la necăjiţii şi prăpădiţii ăştia doi care în cele din urmă au ajuns să devină de-a dreptu obosiţi şi absolut complet dezgustaţi şi sătui de goliciunea totală şi ostentativă şi de inaptitudinile crase şi sponsorizate şi nu în ultimul rând de ţâţele bătrâne şi lăsate ale existenţei,existenţă care de c***ă infectă ce era s-a trezit să-i **** şi mai ceva la cap şi la suflet pe tinerii ăştia cu adevărat frumoşi si fericiti ! "
Crede-mă că încă din primele minute mi-am dat seama de intenţiile suspecte şi urât mirositoare pe care le avea scârba asta cu glugă şi cu coasă şi cu alte ustensile ascuţite şi periculoase care te duce pe tărâmuri infernale şi obscure în care douăşpatru de ore din douăşpatru domină treptat şi sigur o stare avansată de descompunere pur fizică şi psihică şi nu numai.Ea era!

Uneori aş vrea să dau cu visele mele de pereţi,mă crezi ?
[ Well just because I said it, it doesn't mean I meant it and I only wish I could make sense of what we do.]

semne de punctuatie

de acord ca toate sunt aiurea in lumea asta toata un vai prin toate zilele nesimnificative luni marti miercuri joi sugarfree azi fara versuri cu mesaj subliminal azi astept toamna sa treaca sa ma cojesti ca pe o portocala la prima ninsoare skin on skin uita ca oamenii poarta masti de clovn se mangaie se-njunghie tie anotimpurile iti plac toate mie imi plac toamna timpurie si primavara dragostea noastra suna ca un mieunat lung si cracanat de pisica lenesa nu-mi place sa te las sa stii astfel de lucruri nici eu nu vreau sa stiu ce vreau eu.ma duc sa dezbrac pijamalele

mă prefac in tăcere

Acum e tacere în suflet şi-n gând

tu ştii că din toate un drum poţi alege

din vorbele toate s-alegi un cuvant

căci viata din toate puţinul culege.

Şi totuşi de ce te opreşti uneori 

pe neagra potecă ce ne desparte ?

de ce e nevoie să-ţi pui intrebari

pe drumul tău drept,lipsit de culori ?

Până la stele sau chiar mai aproape

nu stim niciodata cât timp mai avem

te pleci către ceruri şi râzi de departe

trăim şi simţim,murim,când putem.

te naşti in fiecare dimineaţă,devreme

odată cu soarele,odată cu mine,cu zorii

eu îţi împrăştii de pe frunte norii

iar noaptea, târziu, îţi scriu poeme.

[poate într-o zi am să-ţi spun o poveste]